"la noapte nu mai am rabdare,
la noapte nu ma pot abtine...
ma furisez in taina mare
si voi fugi de langa tine!
si voi fugi de langa lume,
si voi fugi de langa casa,
sa parasesc averi si nume,
cum serpii pieile isi lasa.
la noapte intru in natura
sa-mi regasesc ravnita pace...
sa pasc in voie flora pura,
din brazi sa-mi cada-n blana ace...
abia astept sa stingi veioza,
sa cazi in somn ca intr-o carte,
si eu sa-ncep metamorfoza...
sa fug, si sa ma duc departe!
sa intru-n graba printre specii
ce s-au ascuns in codrul mare,
si sa va uit pt toti vecii,
satul de vesnica-ntrebare.
dar dintre triste animale
si cu memoria uzata,
'naintea clipelor finale,
as vrea sa te mai vad o data...
sa fie iarna si zapada,
si eu sa vin, ferit, spre tine...
si nimenea sa nu ma vada,
dar eu sa vad de-ti este bine...
trimis al permanentei grabe,
care e insasi viata noastra,
sa ma ridic in doua labe
sa te privesc printr-o fereastra...
si-apoi din nou memento-mori...
si tu sa stii ca mi-ai fost draga,
si sa m-astepte vanatorii,
sa ma tinteasca... si sa traga.
