sâmbătă, 25 decembrie 2010
miercuri, 22 decembrie 2010
requiem for a dream...
Dragoş Veleanu a început să practice alpinismul în urmă cu mai bine de 20 ani. De-alungul carierei sale, a escaladat cele mai înalte culmi muntoase. Printre victoriile bifate de el se numără Mont Kenya, în 2007, de 5.200 m (Africa), Matterhorn, 2008, de 4.478 m (Elveţia), Mont Blanc, 2009, de 4.848 m (Franţa), Aconcagua, 2010, de 6.962 m (America de Sus), şi Elbrus, de 5.462 m (Rusia). Pentru 2011, Dragoş Veleanu plănuise să cucerească vârful Everest (8.848 m). Pentru a-şi atinge scopul, Dragos era decis să se mute în Nepal. N-a mai fost cazul... acum 3 zile, undeva pe Transfagarasan, a fost zdrobit de un turture urias in timp ce incerca sa securizeze o zona de urcare pt prietenii sai care veneau din urma... Asta este o parte din ce a fost Dragos Veleanu, alpinistul. Dragos Veleanu omul, Telex pt prieteni, a fost cel putin la fel de interesant ca alpinistul... Nu vreau sa-i fac un necrolog aici, ci doar sa-mi aduc aminte de el asa cum il stiam eu... nu cred ca m-am intalnit cu el vre-odata sa aiba toate oasele intregi... nu cred ca m-am intalnit vre-odata cu el sa nu rada cu gura pana la urechi... nu cred ca m-am intalnit vre-odata cu el sa nu-mi spuna ca mai are in plan de atacat un varf... de fiecare data a vrut sa mearga si mai sus... Aseara am gasit o casa goala, Telex nu mai era acolo, sau ceea ce era acolo nu era Telex... Singurele lucruri care mi-au mai adus aminte de el au fost motocicleta din garaj, sacul de box si placa de pe gard pe care scrie "ACEASTA PROPRIETATE ESTE PATRULATA SI PAZITA DE PISICI"...
"Varful este departe... Intotdeauna a fost departe si intotdeauna va fi departe... Pt ca atunci cand esti pe el, vezi deja altul..."
Dragos Veleanu
Telex, de-acolo de unde esti acum, se mai vede ceva ?
duminică, 24 octombrie 2010
miercuri, 6 octombrie 2010
luni, 4 octombrie 2010
leave your lights on...
am auzit azi la o cafea despre o poveste din india, unde un tren a ucis 7 elefanti... pana aici, nimic spectaculos, poate doar trist... din cei 7 elefanti, 2 erau pui... iarasi nimic spectaculos, poate doar si mai trist... dar faptul ca cei 5 adulti erau acolo, pe sinele de tren, pt ca cei 2 pui ramasesera intepeniti intre ele, asta schimba putin datele problemei... 5 elefanti adulti nu s-au speriat de semnalele sonore ale locomotivei, pt ca aveau de scos 2 pui de acolo... ma gandeam in masina spre casa la un lucru: oare atunci, in ultima secunda, tot incercau sa elibereze puii, sau au ramas ca sa atenueze lovitura? de ce ma intrebam asta? pt ca, in stirea de pe NBC, spuneau ca adultii au murit pe loc, iar puii, care au fost gasiti sub adultii morti, au murit a doua zi la spital... tot ce stim sigur este ca trenul nu a oprit in timp util...
era un filmulet celebru pe net, cu un catel pe o autostrada in mexic, lovit de o masina dar inca in viata... si un alt catel care alerga ferinu-se de masini catre primul, pt ca ajungand la el sa il traga cu labutele in afara drumului, uitandu-se peste umar si incercand sa se fereasca de masinile care veneau... in filmul ala este o secventa, aproape de neobservat, in care, atunci cand una din masini trece foarte aproape de cei 2 catei, "salvatorul" se ghemuieste pt o secunda deasupra celuilalt... si atunci m-am intrebat acelasi lucru: a fost doar o reactie provocata de teama, sau o incercare disperata de a-l proteja pe celalalt? nu stim... tot ce stim sigur este ca nicio masina nu a oprit...
am mai vazut un film cu 2 pisici, una din ele moarta, iar cealalta incercand sa mai faca ceva pt ea... si in acest film este o secventa in care pisica vie o calca cu labutele pe cealalta... aceeasi intrebare: gest animalic irelevant sau masaj cardiac? nu stim... tot ce stim este ca oamenii, dupa ce au filmat calmi 10 minute treaba asta, au luat pisica moarta din strada s-o arunce, dar nu si pe cea vie s-o duca acasa...
si povestile de genul asta pot continua... aceeasi idee in toate, aceleasi intrebari, aceeasi lipsa de raspunsuri, aceleasi confirmari vis-a-vis de cat de "subtiri" suntem noi...
am la servici un batranel... om simplu, modest si foarte trist... si nea gabi intr-o zi mi-a zis asa: domnu' radu, fereasca dumnezeu de ziua cand animalele s-or razbuna pe oameni... i-am dat dreptate principial vorbind, dar nu m-am gandit atunci ca, la cateva luni dupa aceasta discutie, aveam sa vad pe discovery urmatoarea poveste: intr-o noapte, un sat african a fost ras de pe fata pamantului de cateva zeci de elefanti... si ras inseamna ca nicio casa n-a ramas in picioare si niciun om n-a ramas in viata... nimeni n-a inteles ce s-a intamplat cu acei elefanti, mai ales ca ei populau acea zona dintotdeauna si niciodata nu avusese loc nici macar un accident provocat de vreunul din ei, accident din care sa aiba vre-un om de suferit... si au venit cercetatori, si biologi, si tot felul de specialisti in elefanti ca sa zic asa... si au cercetat intens fenomenul, fara nicio concluzie concreta... singurul lucru concret care s-a descoperit a fost ca, multi ani in urma, oamenii din acel sat, strabunicii celor ucisi acum, in urma unei decizii colective, au ucis intr-o noapte toti elefantii din acea zona... amintindu-mi azi de povestea asta, i-am gasit si o hiba: cum ar fi putut sti elefantii de azi ce s-a intamplat atunci, daca toti elefantii de atunci ar fi fost ucisi? am revazut documentarul si m-am razgandit... scapase (scapase, nu fusese gratiat) un singur pui... deci poate ca nea gabi avea dreptate si ar trebui sa dormim cu lumina aprinsa...
nu stiu daca ce am scris eu aici constituie un post interesant, nici nu mi-am propus asta... nu stiu nici daca melodia de mai jos are vre-o legatura cu asta, sau mai bine zis stiu ca nu are, pentru ca nici nu mi-am propus sa aiba... de fapt eu vroiam sa scriu aici despre astenia de toamna, sau despre stari de rahat, si in timp ce vroiam sa fac asta ascultam melodia asta si, ascultand-o, am facut un gest care mi-a adus aminte de nea gabi... am stins lumina.
era un filmulet celebru pe net, cu un catel pe o autostrada in mexic, lovit de o masina dar inca in viata... si un alt catel care alerga ferinu-se de masini catre primul, pt ca ajungand la el sa il traga cu labutele in afara drumului, uitandu-se peste umar si incercand sa se fereasca de masinile care veneau... in filmul ala este o secventa, aproape de neobservat, in care, atunci cand una din masini trece foarte aproape de cei 2 catei, "salvatorul" se ghemuieste pt o secunda deasupra celuilalt... si atunci m-am intrebat acelasi lucru: a fost doar o reactie provocata de teama, sau o incercare disperata de a-l proteja pe celalalt? nu stim... tot ce stim sigur este ca nicio masina nu a oprit...
am mai vazut un film cu 2 pisici, una din ele moarta, iar cealalta incercand sa mai faca ceva pt ea... si in acest film este o secventa in care pisica vie o calca cu labutele pe cealalta... aceeasi intrebare: gest animalic irelevant sau masaj cardiac? nu stim... tot ce stim este ca oamenii, dupa ce au filmat calmi 10 minute treaba asta, au luat pisica moarta din strada s-o arunce, dar nu si pe cea vie s-o duca acasa...
si povestile de genul asta pot continua... aceeasi idee in toate, aceleasi intrebari, aceeasi lipsa de raspunsuri, aceleasi confirmari vis-a-vis de cat de "subtiri" suntem noi...
am la servici un batranel... om simplu, modest si foarte trist... si nea gabi intr-o zi mi-a zis asa: domnu' radu, fereasca dumnezeu de ziua cand animalele s-or razbuna pe oameni... i-am dat dreptate principial vorbind, dar nu m-am gandit atunci ca, la cateva luni dupa aceasta discutie, aveam sa vad pe discovery urmatoarea poveste: intr-o noapte, un sat african a fost ras de pe fata pamantului de cateva zeci de elefanti... si ras inseamna ca nicio casa n-a ramas in picioare si niciun om n-a ramas in viata... nimeni n-a inteles ce s-a intamplat cu acei elefanti, mai ales ca ei populau acea zona dintotdeauna si niciodata nu avusese loc nici macar un accident provocat de vreunul din ei, accident din care sa aiba vre-un om de suferit... si au venit cercetatori, si biologi, si tot felul de specialisti in elefanti ca sa zic asa... si au cercetat intens fenomenul, fara nicio concluzie concreta... singurul lucru concret care s-a descoperit a fost ca, multi ani in urma, oamenii din acel sat, strabunicii celor ucisi acum, in urma unei decizii colective, au ucis intr-o noapte toti elefantii din acea zona... amintindu-mi azi de povestea asta, i-am gasit si o hiba: cum ar fi putut sti elefantii de azi ce s-a intamplat atunci, daca toti elefantii de atunci ar fi fost ucisi? am revazut documentarul si m-am razgandit... scapase (scapase, nu fusese gratiat) un singur pui... deci poate ca nea gabi avea dreptate si ar trebui sa dormim cu lumina aprinsa...
nu stiu daca ce am scris eu aici constituie un post interesant, nici nu mi-am propus asta... nu stiu nici daca melodia de mai jos are vre-o legatura cu asta, sau mai bine zis stiu ca nu are, pentru ca nici nu mi-am propus sa aiba... de fapt eu vroiam sa scriu aici despre astenia de toamna, sau despre stari de rahat, si in timp ce vroiam sa fac asta ascultam melodia asta si, ascultand-o, am facut un gest care mi-a adus aminte de nea gabi... am stins lumina.
sâmbătă, 2 octombrie 2010
don't fly with Santa...
azi am vazut un film... habar n-am cum se cheama, si l-am luat ca pe un vin usor de sambata la pranz... n-a fost tocmai asa, sau poate eu am fost prea obosit pt un vin de pranz... era despre familia lui Mos Craciun... despre fratele lui Mos Craciun, despre celelalte rude, despre toti copiii care asteptau un cadou in ajun de Craciun, despre cum erau ei selectati si apoi impartiti in copii cuminti si copii obraznici, despre cum primeau cadouri numai copiii cuminti si despre cum baiatul asta, fratele lui Mos Craciun, un distrus asa de felul lui, le strica toate socotelile schimband hartiile si trecand toti copiii din lume la categoria "cuminti"... si asa blocheaza tot sistemul lui Mos Craciun, si este nevoit sa livreze chiar el cadourile pt ca Mosul, evident, nu mai era in stare sa faca fata situatiei... si asta numai pt ca un copil, un copil abandonat de parinti intr-un adapost de copiii orfani, fusese trecut la "copii obraznici", pentru ca batuse niste colegi... le spusese ca Mos Craciun nu exista, si ca, daca exista, probabil ca este doar un tip care are nevoie de o imagine buna, iar acestia ii raspunsesera ca, tocmai pt ca gandeste asa, n-o sa aiba niciodata o familie a lui... si atunci i-a batut, motiv pt care a intrat pe lista de "obraznici" a lui Mos Craciun, si astfel nu ar mai fi primit cadoul pe care si-l dorea, si anume un catel de care sa aiba grija...
Si acum ma intreb, de ce trebuie ca si Mos Craciun sa aiba aceleasi criterii de selectie umana? de ce toti astia care sunt trecuti la capitolul "buni" pot sa hotarasca in numele tuturor ca asa cum sunt ei asa inseamna "bine"? de ce "bine" inseamna neaparat "ca toata lumea"? de ce exista in acceptiunea tuturor aproape notiunea de "copil bun" si "copil rau", si nu ne este suficienta decat notiunea de "copil"? de ce ne deranjeaza copiii care plang pt ca "sunt zgomotosi", asta in conditiile in care noi, adultii, inca habar n-avem ce anume il poate face pe un copil nou nascut sa zambeasca, inainte macar sa fi putut deschide ochii? de ce noi, adultii, inca le mai spunem copiilor "tati, daca mai plangi chem cainele sa te manance"? de ce vad acum la tv o stire despre un tata care si-a tinut copilul legat cu lanturi 2 luni, pt ca apoi sa-l arunce, tot legat, pe un camp, pt ca, dupa 24 de ore, tatal sa fie eliberat de judecatori nefiind considerat un pericol public? a devenit si Mos Craciun un om normal, asa, "ca toti oamenii", si nu mai stie sa zboare? sau sunt eu prea obosit, fie si pt un vin usor de pranz? or it is all about flyin' here?
Si acum ma intreb, de ce trebuie ca si Mos Craciun sa aiba aceleasi criterii de selectie umana? de ce toti astia care sunt trecuti la capitolul "buni" pot sa hotarasca in numele tuturor ca asa cum sunt ei asa inseamna "bine"? de ce "bine" inseamna neaparat "ca toata lumea"? de ce exista in acceptiunea tuturor aproape notiunea de "copil bun" si "copil rau", si nu ne este suficienta decat notiunea de "copil"? de ce ne deranjeaza copiii care plang pt ca "sunt zgomotosi", asta in conditiile in care noi, adultii, inca habar n-avem ce anume il poate face pe un copil nou nascut sa zambeasca, inainte macar sa fi putut deschide ochii? de ce noi, adultii, inca le mai spunem copiilor "tati, daca mai plangi chem cainele sa te manance"? de ce vad acum la tv o stire despre un tata care si-a tinut copilul legat cu lanturi 2 luni, pt ca apoi sa-l arunce, tot legat, pe un camp, pt ca, dupa 24 de ore, tatal sa fie eliberat de judecatori nefiind considerat un pericol public? a devenit si Mos Craciun un om normal, asa, "ca toti oamenii", si nu mai stie sa zboare? sau sunt eu prea obosit, fie si pt un vin usor de pranz? or it is all about flyin' here?
marți, 21 septembrie 2010
duminică, 19 septembrie 2010
vineri, 17 septembrie 2010
miercuri, 15 septembrie 2010
3 years of racing school in heaven...
astazi se implinesc 3 ani de cand Colin McRae nu mai este printre noi. la 15 sept 2007, elicopterul pilotat de Colin s-a prabusit undeva langa Lanark, in Scotia, foarte aproape de casa familiei McRae. In elicopter se mai aflau fiul acestuia de 5 ani, Johnny, un prieten al acestuia si unul din apropiatii familiei. Toti cei 4 au decedat. In urma analizei facute de autoritati, concluzia a fost ca elicopterul a scapat de sub control in urma unei manevre de intoarcere la o viteza prea mare si la o inaltime prea mica pentru a mai putea fi redresat.
Colin s-a nascut pe 5 august 1968, in Scotia, fiu al multiplului campion de rally Jimmy McRae si frate al pilotului de rally Alister McRae. La 16 ani si-a inceput cariera in automobilism, dupa o scurta perioada de motociclism, si a participat la primul raliu in 1987, in Suedia. In perioada 1993-1998 a fost pilotul Subaru World Rally Team, intre 1999 si 2002 a alergat pentru Ford si in 2003 pentru Citroen. Din 2004, a concurat in diverse competitii precum Race of Champions, Dakar Rally sau 24 Hours of Le Mans. In 2005 a revenit la "serie", alergand cu Skoda in Raliul Marii Britanii si in Raliul Australiei. In septembrie 2005 a avut ultima participare oficiala, la Raliul Turciei, pilotand un Citroen.
In 1996 a fost nominalizat membru al Ordinului Regatului Unit, facand astfel primul pas catre prefixul Sir.
In 19 ani de rally, a luat startul de 146 de ori, a terminat primul de 25 de ori, in primii 3 de 42 de ori si a castigat 477 de probe. In 1995 a castigat, impreuna cu Subaru, titlul de campion mondial. Acum 3 ani, la 39 de ani, a plecat dintre noi impreuna cu Johnny, lasand in urma imaginea unui om extrem de interesant si a unui pilot cel putin la fel de interesant. Creatorul principiului "when in doubt, flat out!", unul din putinii piloti care au mers de fiecare data dincolo de limita posibilului, poate singurul pilot care reusea sa rastoarne o masina pe o proba de 3 ori si sa continue sa mearga fara geamuri, cu plafonul turtit, fara suspensii si fara o roata pana la linia de finish, se pare ca acum 3 ani a "sarit afara" pentru ultima oara... Sir Colin, suntem onorati ca am trait in aceeasi lume... pana venim si noi, invata ingerii sa piloteze...
Colin s-a nascut pe 5 august 1968, in Scotia, fiu al multiplului campion de rally Jimmy McRae si frate al pilotului de rally Alister McRae. La 16 ani si-a inceput cariera in automobilism, dupa o scurta perioada de motociclism, si a participat la primul raliu in 1987, in Suedia. In perioada 1993-1998 a fost pilotul Subaru World Rally Team, intre 1999 si 2002 a alergat pentru Ford si in 2003 pentru Citroen. Din 2004, a concurat in diverse competitii precum Race of Champions, Dakar Rally sau 24 Hours of Le Mans. In 2005 a revenit la "serie", alergand cu Skoda in Raliul Marii Britanii si in Raliul Australiei. In septembrie 2005 a avut ultima participare oficiala, la Raliul Turciei, pilotand un Citroen.
In 1996 a fost nominalizat membru al Ordinului Regatului Unit, facand astfel primul pas catre prefixul Sir.
In 19 ani de rally, a luat startul de 146 de ori, a terminat primul de 25 de ori, in primii 3 de 42 de ori si a castigat 477 de probe. In 1995 a castigat, impreuna cu Subaru, titlul de campion mondial. Acum 3 ani, la 39 de ani, a plecat dintre noi impreuna cu Johnny, lasand in urma imaginea unui om extrem de interesant si a unui pilot cel putin la fel de interesant. Creatorul principiului "when in doubt, flat out!", unul din putinii piloti care au mers de fiecare data dincolo de limita posibilului, poate singurul pilot care reusea sa rastoarne o masina pe o proba de 3 ori si sa continue sa mearga fara geamuri, cu plafonul turtit, fara suspensii si fara o roata pana la linia de finish, se pare ca acum 3 ani a "sarit afara" pentru ultima oara... Sir Colin, suntem onorati ca am trait in aceeasi lume... pana venim si noi, invata ingerii sa piloteze...
vineri, 10 septembrie 2010
si cainii se-mpusca, nu-i asa?
romania 2010, 6 dimineata... politia deschide foc direct asupra cainelui lui Sorin Ovidiu Vantu, in curtea casei acestuia... nu are importanta ca in ecuatia asta e vorba de SOV, nu are importanta ca asta ar fi facut sau nu ceva sau altceva ca sa merite sa fie arestat... e vorba ca pur si simplu NU POTI sa intri in casa unui om si, primul lucru pe care il faci, sa-i impusti cainele care, culmea, NU TE-A ATACAT !!! m-am uitat la fimare de zeci de ori si, daca aici s-a ajuns in romania, atunci eu am decis sa renunt la pistol... imi iau ARUNCATOR DE GRENADE !!! nemernicii astia nu mai au nicio limita !!! deci ai mandat de perchezitie si intri la om in casa... pana aici nimic anormal... ce e de mentionat este ca NU INTRI CU FORTA !!! suni la usa, spui cine esti si vine un paznic care ITI DESCHIDE DE BUNAVOIE !!! si, dupa toate astea, perfect normale de altfel, tu intri cu pusca IN POZITIE DE TRAGERE si executi foc direct DIN POARTA CASEI, asupra unui caine care vine spre tine !!! nu somezi paznicul sa-l tina sau sa-l lege, nu astepti sa vezi daca te ataca sau nu, PUR SI SIMPLU TRAGI DIRECT !!! iar apoi cauti prin curte cartusul sa-l iei de acolo... iar apoi vine zdreantza aia care e purtatoarea de cuvant a IGPR sispune ca, atentie, militianul a tras "foc de avertisment in pavaj" !!! as vrea sa stiu si eu unde a auzit d.ra raluca seucan de foc de avertismet in pavaj ??? niciunde... dar lor pur si simplu nu le pasa... li se rupe ce credem noi, ce parere avem despre ce fac ei, etc... si atunci fac orice, oricand si oricum... atata timp cat presedintele loveste oameni pe strada, poate si politia sa impuste cainii oamenilor prin curti, poate si justitia sa aresteze preventiv pe unu' care se pare ca fura sau delapideaza, in timp ce aceeasi justitie lasa in libertate oameni care dau in cap pe strada... la noi in service este un mecanic a carui mama a fost omorata pe trecerea de pietoni acum 2 saptamani... cel care a lovit-o, un tigan imputit din craiova, sta si azi acasa cu familia lui, fiind cercetat in libertate... si cazurile astea nu sunt unice... de ce? pentru ca NU LE PASA DE NIMENI !!! ma intreb ce s-ar intampla daca, atunci cand politia vine in casa la mine si trage in caine, i-as trage un glont in cap militianului, acuzand ca, vazandu-l cu pusca in pozitie de tragere, m-am speriat ca vrea sa traga in mine si mi s-a parut normal SA MA APAR PE PROPRIETATEA MEA !!! ma intreb ce s-ar intampla daca, intr-o zi, am linsa un tigan care omoara un om pe trecerea de pietoni si apoi fuge de la locul accidentului... ma intreb ce s-ar intampla daca intr-o zi presedintele ar incerca sa-mi dea o palma pe strada si m-as apara :D... ca pana la urma se pare ca in tara asta merge numai regula de care vorbea si baiatul ala "de pe targu ocna"... pai, ori suntem golani, ori nu mai suntem??? :D
miercuri, 8 septembrie 2010
joi, 19 august 2010
15 secunde...
atat am pierdut noi toti in ultimele 2 zile... doar 15 secunde... si asta pt ca in lumea asta, la fiecare 3 secunde moare un copil... ieri au murit 5... castigul este infinit mai mare... guvernul ne da 25.000 de RON pt cei 5 copii... si noi ne plangem ca e rau ??? cine in lumea asta mai castiga 25.000 de RON in 15 secunde ??? or fi ceva magnati, putini, ce-i drept, care mai fac banii astia atat de repede... dar aia ii muncesc, chiar si in timpul asta scurt... noi nici macar nu trebuie sa facem ceva in timpul asta... NI-I ARD EI !!! noi doar trebuie sa privim, sa asteptam 15 secunde, si sa incasam la final 25.000 de RON ! si va mai plangeti ca sunteti saraci ??? ca va taie guvernul din pensii si salarii ??? ardeti-va copiii, si criza financiara va inceta !!!
si ei se gandesc azi care din ei ar trebui sa-si dea demisia... ala nu, ala nu... eu m-as gandi la altceva... pe care din ei sa-l lasam sa traiasca... si nu de mila, ci ca sa poata povesti... sa poata povesti cum intr-o zi romanii s-au trezit si i-au ars de vii pe cei care le-au ars copiii !!! copiii aia 5 nu sunt doar 5, sunt mii !!! sunt copii arsi, sunt copii morti de toate bolile saraciei, sunt copii morti in pubele de gunoi, sunt copii morti inainte de a se naste... sunt copiii morti ai unei Romanii sarace si impersonale, ai unei Romanii care nu mai stie sa-si arda de vii hotii, putorile si politicienii, astfel incat copiii ei sa se poata naste iarasi si sa poata trai normal !!!
15 secunde... atat am pierdut noi in ultimele 2 zile... si 105 grame, daca un suflet are intr-adevar 21 de grame... ne plangem ca sunt scumpe toate??? nici vorba !!! mie 56 de euro pt un gram de suflet mi se pare chiar rezonabil... in rate dati ???
ieri, 5 pui de om n-au vrut sa ne mai vada si au plecat din lumea asta inainte sa deschida ochii... poate le-a fost rusine cu noi... poate au vrut sa deschida ochii intr-o lume mai buna... nu stiu... tot ce stiu sigur este ca, atunci cand vor deschide ochii, o sa miroase frumos pt ca o bunica o sa le faca clatite, o sa asculte muzica frumoasa pt ca o tanara o sa le cante, si o sa zambeasca pt ca un caine mare si negru o sa le faca giumbuslucuri... si, Gabi, fetita ta n-o sa mai fie niciodata singura...
marți, 10 august 2010
luni, 26 iulie 2010
marți, 20 iulie 2010
sâmbătă, 17 iulie 2010
Raliul Sibiului
...la care evident ca n-am ajuns, c-asa am zis ca de cate ori nu ajung se intampla cate ceva... deci Sebi, cum ai spus si tu, de acum ar trebui sa iau si avionul doar sa ajung :D
am ajuns doar la shakedown, unde erau 35 de grade in praf si fara umbra! vorbesc cu Bogdan care inca nu ajunsese, si care nici nu apucase sa afle unde se face shakedown-ul. Sebi in service cu masina de recunoastere, dupa o binemeritata "pauza" in padure fara semnal cateva ore singur cu masina rupta :D
ajunge bogdan, hai sa ne dam, da' nu se poate ca...n-am combinezon... Bogdan zice ok, ti-l aduc pe al lui Sebi =)) cum frate sa-mi vina mie combinezonu' lu' Itu??? lasa frate ca-l tii si tu asa deschis =)). pana ajunge Bogdan cu combinezonul, vorbesc cu organizatorii: ma nene, uite, asa si asa, n-am frate combinezon si al lui Sebi nu-mi vine, nu vreau frate sa-i rup combinezonul omului =)), uite am casca, am cagula, imi ajunge... ma inteleg cu oamenii si-i dam drumu' asa... se termina shakedown-ul, ne reintalnim toti in oras, de data asta si cu Sebi, bem 72 de ape reci si sucuri, eu plec ei raman...
evident ca ieri stau toata ziua on-line cu rezultatele... inainte de ultima proba de ieri, baietii pe 7 :(... foarte cald afara, problema eterna a lui Subaru cu caldura... speram o revenire in forta pe Santa, proba extrem de frumoasa si care avea loc aseara dupa 10.30, deci mai racoare :D... din pacate se decide sa se parcurga "varianta scurta" de Santa, si de unde era o proba de 10 minute se transforma in una de 3 si ceva... evident, timpul recuperat exista dar nu este atat de mare cat ar fi trebuit, asa ca ziua de ieri se termina cu un loc 4, la 16 secunde dupa Gergo Szabo... ei, ok, acum dormim, pana la urma 16 secunde nu sunt de nerecuperat...
si azi plec la Bucuresti, evident "conectat" non-stop la ce se intampla la Sibiu... pana seara primesc doar rezultate partiale pe probe, fara alte amanunte, rezultate care ma trec prin toate starile posibile... din locul 4 se coboara la 5, apoi la 7, apoi la 8... si apoi brusc se urca iar la 5, apoi la 4 si asa se termina raliul... apoi discutie cu Sebi pt amanunte... ingrozitor... deci lucrurile azi au stat cam asa:
prima proba a zilei, PS5, pana de cauciuc...
PS6, se rupe diferentialul central, caz in care baietii continua sa mearga, pe macadam, cu... tractiune spate !!!
PS7, se continua cu diferentialul spate rupt, deci se merge in continuare doar cu tractiune spate, si... se mai face o pana!!!
PS8, se schimba in pauza cutia de viteze si suspensia in... 18 minute !!! super mecanici !!! se pleaca pe PS8 dar... se arde motorasul de la geamul lui Bogdan, geamul ramane blocat pe deschis si se merge cu tot praful in masina !!! Sebi spunea: frate, atata praf era in masina ca nu ne vedeam unul pe altul...
PS9, evident, alta pana!!! se merge pe pana ultimii km...
PS10, si ultima, cu 3 km inainte de finalul probei se smulge o roata spate cu ansamblul complet de fuzeta + disc frana + amortizor + planetara... si cand zic "se smulge", ma refer ca se detaseaza complet de masina!!! motiv pt care baietii parcurg ultimii 3 km de proba PE 3 ROTI !!!
si cum ultima proba nu e si ultimul hop, urmeaza cei 12 km de la finalul acesteia pana in parcul tehnic, unde TREBUIE NEAPARAT sa ajungi cu masina ca sa ti se valideze rezultatul... 12 km parcursi cu Bogdan la volan si Sebi PE CAPOTA MASINII, ca sa poata echilibra lipsa unei roti!!! Si ajung la finish pe locul 4, IN ACESTE CONDITII, dupa ce incepusera acest raliu cu locul 8!!! de aici mai departe, niciun comentariu nu isi mai are rostul...
si, ca de obicei, filmul de la shakedown si interviul cu Bogdan, la sfarsitul primei zile...
am ajuns doar la shakedown, unde erau 35 de grade in praf si fara umbra! vorbesc cu Bogdan care inca nu ajunsese, si care nici nu apucase sa afle unde se face shakedown-ul. Sebi in service cu masina de recunoastere, dupa o binemeritata "pauza" in padure fara semnal cateva ore singur cu masina rupta :D
ajunge bogdan, hai sa ne dam, da' nu se poate ca...n-am combinezon... Bogdan zice ok, ti-l aduc pe al lui Sebi =)) cum frate sa-mi vina mie combinezonu' lu' Itu??? lasa frate ca-l tii si tu asa deschis =)). pana ajunge Bogdan cu combinezonul, vorbesc cu organizatorii: ma nene, uite, asa si asa, n-am frate combinezon si al lui Sebi nu-mi vine, nu vreau frate sa-i rup combinezonul omului =)), uite am casca, am cagula, imi ajunge... ma inteleg cu oamenii si-i dam drumu' asa... se termina shakedown-ul, ne reintalnim toti in oras, de data asta si cu Sebi, bem 72 de ape reci si sucuri, eu plec ei raman...
evident ca ieri stau toata ziua on-line cu rezultatele... inainte de ultima proba de ieri, baietii pe 7 :(... foarte cald afara, problema eterna a lui Subaru cu caldura... speram o revenire in forta pe Santa, proba extrem de frumoasa si care avea loc aseara dupa 10.30, deci mai racoare :D... din pacate se decide sa se parcurga "varianta scurta" de Santa, si de unde era o proba de 10 minute se transforma in una de 3 si ceva... evident, timpul recuperat exista dar nu este atat de mare cat ar fi trebuit, asa ca ziua de ieri se termina cu un loc 4, la 16 secunde dupa Gergo Szabo... ei, ok, acum dormim, pana la urma 16 secunde nu sunt de nerecuperat...
si azi plec la Bucuresti, evident "conectat" non-stop la ce se intampla la Sibiu... pana seara primesc doar rezultate partiale pe probe, fara alte amanunte, rezultate care ma trec prin toate starile posibile... din locul 4 se coboara la 5, apoi la 7, apoi la 8... si apoi brusc se urca iar la 5, apoi la 4 si asa se termina raliul... apoi discutie cu Sebi pt amanunte... ingrozitor... deci lucrurile azi au stat cam asa:
prima proba a zilei, PS5, pana de cauciuc...
PS6, se rupe diferentialul central, caz in care baietii continua sa mearga, pe macadam, cu... tractiune spate !!!
PS7, se continua cu diferentialul spate rupt, deci se merge in continuare doar cu tractiune spate, si... se mai face o pana!!!
PS8, se schimba in pauza cutia de viteze si suspensia in... 18 minute !!! super mecanici !!! se pleaca pe PS8 dar... se arde motorasul de la geamul lui Bogdan, geamul ramane blocat pe deschis si se merge cu tot praful in masina !!! Sebi spunea: frate, atata praf era in masina ca nu ne vedeam unul pe altul...
PS9, evident, alta pana!!! se merge pe pana ultimii km...
PS10, si ultima, cu 3 km inainte de finalul probei se smulge o roata spate cu ansamblul complet de fuzeta + disc frana + amortizor + planetara... si cand zic "se smulge", ma refer ca se detaseaza complet de masina!!! motiv pt care baietii parcurg ultimii 3 km de proba PE 3 ROTI !!!
si cum ultima proba nu e si ultimul hop, urmeaza cei 12 km de la finalul acesteia pana in parcul tehnic, unde TREBUIE NEAPARAT sa ajungi cu masina ca sa ti se valideze rezultatul... 12 km parcursi cu Bogdan la volan si Sebi PE CAPOTA MASINII, ca sa poata echilibra lipsa unei roti!!! Si ajung la finish pe locul 4, IN ACESTE CONDITII, dupa ce incepusera acest raliu cu locul 8!!! de aici mai departe, niciun comentariu nu isi mai are rostul...
si, ca de obicei, filmul de la shakedown si interviul cu Bogdan, la sfarsitul primei zile...
marți, 13 iulie 2010
sâmbătă, 10 iulie 2010
The hidden death...
Tommaso Ausili este castigatorul Sony World Photography Awards 2010, cu un album intitulat The Hidden Death. N-am sa comentez in niciun fel nimic din toata ideea asta, am sa va supun atentiei doar 3 lucruri: un articol de revista, o declaratie a autorului albumului mai sus mentionat si un link cu pozele din acest album (luati acest link cu "copy-paste", nu il puteti deschide direct). Enjoy your life!
"... ofera-i unui animal putina atentie si te va rasplati cu incredere si dragoste neconditionata pentru totdeauna. ofera-i unui om tot si, dupa o perioada de timp, mai scurta sau mai lunga, te va uri neconditionat. poate cu exceptia dragostei mamei pt copilul ei. pentru majoritatea animalelor, pamantul a devenit iadul, in care noi, oamenii, le macelarim... anual ucidem peste 10 miliarde de animale... dupa cel de-al 2-lea razboi mondial, lumea intreaga a condamnat poporul german, pentru ca a stiut de existenta lagarelor de exterminare naziste si le-a tolerat. pana in ziua de astazi, copiii nemtilor poarta inca asupra lor acest stigmat cumplit, lasat mostenire de bunicii lor. cred cu convingere ca va veni in curand o zi in care nu o sa ne putem privi copiii in ochi... le va fi rusine de noi, vor fi oripilati si scarbiti. in cel mai bun caz, ne vor privi cu compasiunea fiintei superioare ce vede niste dobitoci care n-au priceput nimic din viata lor si din respectul pentru ei si pentru universul in care au trait. si se vor bucura ca vom fi disparut!"
HARRIS WALLMEN
Chief Executive "Photo Magazine"
"vreau sa va aduc iadul in farfurii! vreau sa vi-l pun pe masa! cand veti deschide dulapul de haine, as vrea sa vedeti o camera de tortura, iar cand va incaltati as vrea sa vi se sfasie sufletul de durere! cuvintele astea nu sunt in niciun caz pentru cei care vor sa doarma linistiti mai departe, pentru prosti sau pentru inconstienti! sunt pentru cei care vor sa priveasca adevarul in fata! mai departe, sunteti pe cont propriu..."
TOMMASO AUSILI - Photographer
http://www.worldpressphoto.org/index.php?option=com_photogallery&task=view&id=1747&Itemid=257&type=&selectedIndex=0&bandwidth=high
duminică, 4 iulie 2010
luni, 28 iunie 2010
Raliul Clujului
joi seara arrivals in cluj... :D via brasov, evident, ca asa e drumu' mai frumos...
masa romaneasca da' scurta din motive de oboseala si apoi direct somn!
vinerea a inceput devreme, prea devreme chiar pt unii dintre noi daca pot spune "prea devreme" la o ora gen 4.00 :)
in timp ce unii luau micul dejun, altii dadeau ture la masina, iar altii testau traseul primei superspeciale de la Polus... asta ca sa nu mai aduc aminte de altii care dadeau o fuga cu avionul pana la bucuresti astfel incat sa se poata intoarce pana la primul start al superspecialei de seara =))
apoi shakedown, ca de obicei... de data asta insa mult prea scurt ca timp si destul de slab ca traseu... doua caracteristici tehnice suficiente ca sa provoace primele discutii si, evident, primii nervi :D
masa de prans la Engels, un super pub pe care va rog sa nu ezitati sa-l calcati daca ajungeti in cluj! super mancare si, ce e mai important, niste super servicii oferite de personal in frunte cu cei 2 proprietari, Thomas Abraham si Mihai Lacatus, ambii piloti la randul lor, altfel niste super baieti care nu au ezitat sa intre in bucatarie daca a fost aglomerat si personalul n-a mai facut fata. Ca un hint, incercati ouale Engels daca ajungeti acolo, sunt fenomenale!
seara prima proba, superspeciala de la Polus, asfalt uscat si destul de cald afara, din pacate... astfel incat la terminarea ei, temperatura in admisie sarea de 80 de grade si locul in clasament nu sarea mai sus de 6 :((... superspeciala s-a desfasurat pe sistemul de "dublu", 2 masini care pleaca simultan din puncte opuse. Bogdan s-a dat in paralel cu Gergo Szabo si "filmul" nu a fost foarte placut... 3 secunde si ceva diferenta intre ei, 3 secunde care s-au vazut al dracului de rau... vedeam un Subaru prea obosit de caldura si un om care incerca tot ce se putea sa impinga mai tare masina aia... mi-e greu si acum sa recunosc, Bogdane si Sebi nici voua nu v-am spus asta atunci, da' vreau sa spun ca dupa exact 1 minut, 30 de secunde si 10 sutimi a trebuit sa ma intorc cu spatele la cei de langa mine pt ca imi dadusera lacrimile si n-am putut sa le mai tin...
vineri seara Bogdan si Sebi la odihna, restu' lumii cina la Engels, cina la care dealtfel nimeni n-a scos prea multe vorbe... vorbesc cu Sorin la telefon si-i spun: "frate, maine ne trebuie frig si ploaie! frig sa mearga masina bine si ploaie ca sa conteze mai mult pilotul... asa ca nu stiu ce si cum faceti acolo acasa dar de un lucru sunt sigur: ca daca tu nu reusesti cu tobele tale sa chemi spiritu' ploii, nimeni nu mai reuseste!" =))
sambata dimineata, inainte de prima proba, afara erau 16 grade si ploua cu galeata! =)) dupa prima proba lucrurile stateau asa: Bogdan+Sebi prima pozitie, 16 secunde pauza si apoi restul echipajelor!!! ma suna Sorin si-mi spune: "fii atent, va trimit factura pe tobe ca le-am spart tot chemand spiritul ploii!"
toata ziua de sambata a plouat in draci, iar dupa ultima proba clasamentul arata cam asa: locul 1 - Bogdan Marisca/Sebi Itu/Subaru Impreza N15, locul 2 - Csaba Spitzmuller/Bea Bahor/Mitsubishi Lancer EVO9, locul 3 - Gergo Szabo/Levente Csegzy/Mitsubishi Lancer EVO9. Etapa asta face clasamentul general al campionatului la aceasta ora sa arate asa: locul 1 - Bogdan Marisca/77 puncte, locul 2 - Gergo Szabo/58 puncte, locul 3 - Dan Gartofan/53 puncte. Asta fix la jumatea campionatului si fix dupa ultima etapa de asfalt. Urmatoarea etapa, 16-18 iulie la Sibiu.
Sambata seara Colors Club, After Rally Party :) daca nu va imaginati cum arata o treaba din asta va explic: foarte mult Jack si foarte multe fete frumoase pentru foarte multi oameni pe care la ora aia si in starea aia nu-i mai interesa nici una nici alta din cele 2 condimente de mai sus =))... altfel, intr-un club de house a rasunat pt cateva minute Tina Turner, Simply the Best... nice feeling... apropos de petrecerea asta, cea mai tare faza este urmatoarea: ajung impreuna cu cateva persoane inaintea lui Sebi si Bogdan. La intrare, o nenorocire bruneta, inalta, pusa acolo fix in locul potrivit. Vine la noi si ne spune ceva gen: "buna seara, numele meu este X, as vrea sa stiu cum va numiti si ce rezervare aveti ca sa va pot ajuta in continuare"... ok, buna seara, numele noastre sunt Y,Z,T, si da, avem o rezervare impreuna cu Bogdan Marisca si Sebastian Itu. Asta se uita lung si zice: "imi pare rau, dar aceste doua nume mie nu imi spun chiar nimic..." =)) evident ca mica problema s-a rezolvat, altfel ramane o faza de amintit...
Cam asta a fost week-end-ul asta, o sa pun doar 2 filme, unul cu un interviu cu Bogdan si altul cu un sumar a ce a fost pe-acolo, nu am la indemana acum mai multe dar, pt ca maine o sa fiu iarasi somewhere on the road, am zis sa pun de astazi ceva :D
masa romaneasca da' scurta din motive de oboseala si apoi direct somn!
vinerea a inceput devreme, prea devreme chiar pt unii dintre noi daca pot spune "prea devreme" la o ora gen 4.00 :)
in timp ce unii luau micul dejun, altii dadeau ture la masina, iar altii testau traseul primei superspeciale de la Polus... asta ca sa nu mai aduc aminte de altii care dadeau o fuga cu avionul pana la bucuresti astfel incat sa se poata intoarce pana la primul start al superspecialei de seara =))
apoi shakedown, ca de obicei... de data asta insa mult prea scurt ca timp si destul de slab ca traseu... doua caracteristici tehnice suficiente ca sa provoace primele discutii si, evident, primii nervi :D
masa de prans la Engels, un super pub pe care va rog sa nu ezitati sa-l calcati daca ajungeti in cluj! super mancare si, ce e mai important, niste super servicii oferite de personal in frunte cu cei 2 proprietari, Thomas Abraham si Mihai Lacatus, ambii piloti la randul lor, altfel niste super baieti care nu au ezitat sa intre in bucatarie daca a fost aglomerat si personalul n-a mai facut fata. Ca un hint, incercati ouale Engels daca ajungeti acolo, sunt fenomenale!
seara prima proba, superspeciala de la Polus, asfalt uscat si destul de cald afara, din pacate... astfel incat la terminarea ei, temperatura in admisie sarea de 80 de grade si locul in clasament nu sarea mai sus de 6 :((... superspeciala s-a desfasurat pe sistemul de "dublu", 2 masini care pleaca simultan din puncte opuse. Bogdan s-a dat in paralel cu Gergo Szabo si "filmul" nu a fost foarte placut... 3 secunde si ceva diferenta intre ei, 3 secunde care s-au vazut al dracului de rau... vedeam un Subaru prea obosit de caldura si un om care incerca tot ce se putea sa impinga mai tare masina aia... mi-e greu si acum sa recunosc, Bogdane si Sebi nici voua nu v-am spus asta atunci, da' vreau sa spun ca dupa exact 1 minut, 30 de secunde si 10 sutimi a trebuit sa ma intorc cu spatele la cei de langa mine pt ca imi dadusera lacrimile si n-am putut sa le mai tin...
vineri seara Bogdan si Sebi la odihna, restu' lumii cina la Engels, cina la care dealtfel nimeni n-a scos prea multe vorbe... vorbesc cu Sorin la telefon si-i spun: "frate, maine ne trebuie frig si ploaie! frig sa mearga masina bine si ploaie ca sa conteze mai mult pilotul... asa ca nu stiu ce si cum faceti acolo acasa dar de un lucru sunt sigur: ca daca tu nu reusesti cu tobele tale sa chemi spiritu' ploii, nimeni nu mai reuseste!" =))
sambata dimineata, inainte de prima proba, afara erau 16 grade si ploua cu galeata! =)) dupa prima proba lucrurile stateau asa: Bogdan+Sebi prima pozitie, 16 secunde pauza si apoi restul echipajelor!!! ma suna Sorin si-mi spune: "fii atent, va trimit factura pe tobe ca le-am spart tot chemand spiritul ploii!"
toata ziua de sambata a plouat in draci, iar dupa ultima proba clasamentul arata cam asa: locul 1 - Bogdan Marisca/Sebi Itu/Subaru Impreza N15, locul 2 - Csaba Spitzmuller/Bea Bahor/Mitsubishi Lancer EVO9, locul 3 - Gergo Szabo/Levente Csegzy/Mitsubishi Lancer EVO9. Etapa asta face clasamentul general al campionatului la aceasta ora sa arate asa: locul 1 - Bogdan Marisca/77 puncte, locul 2 - Gergo Szabo/58 puncte, locul 3 - Dan Gartofan/53 puncte. Asta fix la jumatea campionatului si fix dupa ultima etapa de asfalt. Urmatoarea etapa, 16-18 iulie la Sibiu.
Sambata seara Colors Club, After Rally Party :) daca nu va imaginati cum arata o treaba din asta va explic: foarte mult Jack si foarte multe fete frumoase pentru foarte multi oameni pe care la ora aia si in starea aia nu-i mai interesa nici una nici alta din cele 2 condimente de mai sus =))... altfel, intr-un club de house a rasunat pt cateva minute Tina Turner, Simply the Best... nice feeling... apropos de petrecerea asta, cea mai tare faza este urmatoarea: ajung impreuna cu cateva persoane inaintea lui Sebi si Bogdan. La intrare, o nenorocire bruneta, inalta, pusa acolo fix in locul potrivit. Vine la noi si ne spune ceva gen: "buna seara, numele meu este X, as vrea sa stiu cum va numiti si ce rezervare aveti ca sa va pot ajuta in continuare"... ok, buna seara, numele noastre sunt Y,Z,T, si da, avem o rezervare impreuna cu Bogdan Marisca si Sebastian Itu. Asta se uita lung si zice: "imi pare rau, dar aceste doua nume mie nu imi spun chiar nimic..." =)) evident ca mica problema s-a rezolvat, altfel ramane o faza de amintit...
Cam asta a fost week-end-ul asta, o sa pun doar 2 filme, unul cu un interviu cu Bogdan si altul cu un sumar a ce a fost pe-acolo, nu am la indemana acum mai multe dar, pt ca maine o sa fiu iarasi somewhere on the road, am zis sa pun de astazi ceva :D
marți, 15 iunie 2010
blank...
fiecare lucru pe care l-am postat pe blogul asta a avut un sens, o legatura, un "ceva" in mintea mea... adica n-am postat nimic doar pt ca "suna bine" sau "dadea bine la public"... azi am vrut sa postez iar... si mi-am dat seama ca nu mai am ce... e blank... si poate e mai bine sa ramana blank...
luni, 14 iunie 2010
sâmbătă, 12 iunie 2010
vineri, 11 iunie 2010
a man who sees the shadow behind your eyes...
am postat asta, chiar daca e intotdeauna in antetul blogului meu. Multumesc Sorin, Adi, Laurentiu si Ionut pentru melodia asta, va multumim pt toate serile frumoase impreuna!
marți, 8 iunie 2010
a friend beyond this life...
when i'll die, please let my dogs stay with me... i will not be afraid anymore to step outside...
Elfen lied
n-am avut niciodata sansa sa adorm langa o cutiuta muzicala, oricat de tare m-a fascinat toata viata acest obiect...
m-as bucura ca aceia dintre voi care mai sunteti suficient de copii cat sa va mai doriti inca sa faceti asta, sa o puteti face cu aceasta...
duminică, 6 iunie 2010
Raliul Tg Mures
week-end-ul asta a fost etapa de national de la Tg Mures. din pacate nu am putut sa fiim acolo cu prietenii nostri. Bogdan si Sebi au terminat etapa asta cu un loc 4 la general, si raman in continuare pe prima pozitie a clasamentului pana in acest moment, pozitie pe care speram sa si termine acest sezon competitional. urmatoarea etapa, 26 iunie la cluj, unde speram sa avem iarasi un podium bun! pana atunci, multa munca... lucrat la masina, revizie si teste... iar dupa cluj, cum spunea si Sebi azi, putem sa plecam si la Ibiza :D
pana atunci, 2 filmulete avem pt voi: un colaj frumos facut de Napoca Rally Academy si RallyROM la tg mures cu echipajul Bogdan Marisca/Sebastian Itu/Subaru Impreza N15, si un alt film cel putin la fel de interesant, si anume un on board de la shakedown, unde prietenul nostru Sebi, best co-driver ever, reuseste o dictare de exceptie pt Vali Porcisteanu (un film ce se poate numi "cum se relaxeaza un copilot bun" :D )
pana atunci, 2 filmulete avem pt voi: un colaj frumos facut de Napoca Rally Academy si RallyROM la tg mures cu echipajul Bogdan Marisca/Sebastian Itu/Subaru Impreza N15, si un alt film cel putin la fel de interesant, si anume un on board de la shakedown, unde prietenul nostru Sebi, best co-driver ever, reuseste o dictare de exceptie pt Vali Porcisteanu (un film ce se poate numi "cum se relaxeaza un copilot bun" :D )
sâmbătă, 5 iunie 2010
vineri, 4 iunie 2010
miercuri, 26 mai 2010
vineri, 21 mai 2010
luni, 17 mai 2010
can we still understand?
Doamne fereste sa vreau sa instig... :D
Dar poate ca ar trebui sa vedem asta mai des...
Dar poate ca ar trebui sa vedem asta mai des...
duminică, 16 mai 2010
Kanellos, the dog who fought with men...
Kanellos (scortzisoara :D ), este un caine comunitar din Atena... nu are un stapan, nu are o cusca pe care sa scrie numele lui, dar are o ocupatie: lupta cu fortele militare grecesti! in fiecare zi, impreuna cu manifestantii, ataca politia greaca si sta, impreuna cu prietenii lui oamenii, in ploaia de gloante de cauciuc, gaze lacrimogene si jeturi de apa... Asta este el, Kanellos, si noi oamenii nu suntem in stare sa intelegem ce il determina sa faca ceea ce face...
vineri, 14 mai 2010
vineri, 7 mai 2010
marți, 4 mai 2010
Christian the lion, who thought he was people...
Poveste veche, probabil o stiti deja... 2 baieti care gasesc un pui de leu maltratat, il cumpara si il cresc... cand se face prea mare, il duc in Africa si il lasa in mediul salbatic de acolo... dupa un an vor sa-l vada si, desi li se spune ca leul, matur acum, era complet salbaticit, isi asuma riscul si se duc sa-l caute... il gasesc, iar ce urmeaza vedeti voi...
De ce postez acum o poveste atat de veche si cunoscuta? pentru ca acum, revazand-o a "n"-a oara, mi-am dat seama ca titlul este complet gresit... din ce in ce mai des vad "filme" pe care eu le-as numi " X-ulescu the person, who thought he was lion"...
De ce postez acum o poveste atat de veche si cunoscuta? pentru ca acum, revazand-o a "n"-a oara, mi-am dat seama ca titlul este complet gresit... din ce in ce mai des vad "filme" pe care eu le-as numi " X-ulescu the person, who thought he was lion"...
vineri, 30 aprilie 2010
luni, 19 aprilie 2010
tess rally brasov
Week-end-ul ce tocmai a trecut a fost unul plin de "senzatii tari", ca sa zic asa...
Cam ce-am facut noi, echipa Scar Lines, de joi incoace? simplu, am fosta la prima etapa de national de anul asta. Ce-am facut acolo? la fel de simplu... am "sustinut" un prieten si "ne-am distrat cu masinutzele" :D
Ne-am umplut plamanii cu miros de benzina de curse la standuri, ne-am dat la shake down-ul de joi, am incercat sa mancam 5 kile de gratar sambata si n-am reusit, am facut kilometri pe jos prin paduri intre start, finish si alte "puncte fierbinti" pe probele speciale, am pus-o pe Andreea pt prima data in viata ei in postura de copilot (pasiv, ce-i drept, adica fara sa dicteze ea traseul) pe un shake down si, in final, ne-am bucurat cu totii pt prietenii nostri Bogdan Marisca, Sebi Itu si, evident, Subaru Impreza N15, care impreuna au obtinut locul I in clasamentul general al acestei etape!
Peripetiile n-au lipsit, evident. dar si din astea invatam cate ceva, nu? Asa a invatat Andreea ca, deoarece in timpul cursei comunicarea intre pilot si copilot se face prin intermediul unui sistem special care contine microfoane si casti pt amandoi, este bine totusi ca atunci cand tusesti sau stranuti sa dai in prealabil microfonul mai departe de gura =)), asa am constatat eu ca abia ma mai cuprind hamurile dintr-o masina de national, asa a invatat prietenul nostru Dorel ca, atunci cand iesi cu masina din drum si ramai in namol este bine sa pui sub roti crengi subtiri de copac si nu un copac intreg =))...
Atasez si 3 filmulete, primul cu echipajul Bogdan+Radu, al doilea cu echipajul Bogdan+Andreea si al 3-lea cu echipajul Bogdan+Sebi, evident fiecare din echipaje cu Impreza N15.
Urmatoarea etapa, Raliul Argesului peste 3 saptamani :D
Cam ce-am facut noi, echipa Scar Lines, de joi incoace? simplu, am fosta la prima etapa de national de anul asta. Ce-am facut acolo? la fel de simplu... am "sustinut" un prieten si "ne-am distrat cu masinutzele" :D
Ne-am umplut plamanii cu miros de benzina de curse la standuri, ne-am dat la shake down-ul de joi, am incercat sa mancam 5 kile de gratar sambata si n-am reusit, am facut kilometri pe jos prin paduri intre start, finish si alte "puncte fierbinti" pe probele speciale, am pus-o pe Andreea pt prima data in viata ei in postura de copilot (pasiv, ce-i drept, adica fara sa dicteze ea traseul) pe un shake down si, in final, ne-am bucurat cu totii pt prietenii nostri Bogdan Marisca, Sebi Itu si, evident, Subaru Impreza N15, care impreuna au obtinut locul I in clasamentul general al acestei etape!
Peripetiile n-au lipsit, evident. dar si din astea invatam cate ceva, nu? Asa a invatat Andreea ca, deoarece in timpul cursei comunicarea intre pilot si copilot se face prin intermediul unui sistem special care contine microfoane si casti pt amandoi, este bine totusi ca atunci cand tusesti sau stranuti sa dai in prealabil microfonul mai departe de gura =)), asa am constatat eu ca abia ma mai cuprind hamurile dintr-o masina de national, asa a invatat prietenul nostru Dorel ca, atunci cand iesi cu masina din drum si ramai in namol este bine sa pui sub roti crengi subtiri de copac si nu un copac intreg =))...
Atasez si 3 filmulete, primul cu echipajul Bogdan+Radu, al doilea cu echipajul Bogdan+Andreea si al 3-lea cu echipajul Bogdan+Sebi, evident fiecare din echipaje cu Impreza N15.
Urmatoarea etapa, Raliul Argesului peste 3 saptamani :D
luni, 12 aprilie 2010
sâmbătă, 10 aprilie 2010
vineri, 9 aprilie 2010
vineri, 2 aprilie 2010
sometimes, i'm sorry that i'm human...
"A GREATNESS OF A NATION AND IT'S MORAL PROGRESS CAN BE JUDGED BY THE WAY IT'S ANIMALS ARE TREATED" Mahatma Gandhi
joi, 1 aprilie 2010
marți, 30 martie 2010
El tango de Roxanne...
mit spanischer Übersetzung, of course =))
altfel, un spectacol incredibil si rar... ca orice lucru interesant :D
sâmbătă, 27 martie 2010
marți, 23 martie 2010
luni, 22 martie 2010
Inca o stea a incetat sa mai clipeasca...
Se zice ca stelele atunci cand sunt vii clipesc... si ca cele care nu mai clipesc sunt disparute de mult, iar ceea ce mai vedem noi este doar lumina transmisa de acestea pe vremea cand mai erau vii...
Domnul Horia Andronic a incetat din viata duminica ce tocmai a trecut...
Născut la 30.08.1953
Inginer constructor
Pilot de viteză pe circuit
-debut 1982
-1983, loc 3, Grupa A (echipa IT Bucureşti)
-1987, loc 2, Grupa A (echipa IT Bucureşti)
-1988, loc 3, Grupa A (echipa IT Bucureşti)
-1988, loc 5 cu echipa
-1989, loc 2, Grupa A (echipa IT Bucureşti)
-1989, loc 5 cu echipa
-1989, in primii 10 automobilisti ai anului.
Dupa ce s-a retras din competitii a creat si condus echipa AUTOTEHNICA Bucuresti, echipa campioana VTM din 1996 pana in 2001 fara pauza si fara exceptie.
A creat multe lucruri care vor ramane pe podiumuri mult timp dupa ce el va fi coborat de acolo... A creat niste masini, a creat niste oameni, a creat poate trendul de "a creste piloti"... Dar mai presus de toate a mai creat ceva... pe Paul... pilot al AUTOTEHNICA din 1998, campion Gr. H in 1999 si 2002, campion clasa H4 in 2002, campion absolut VTM in 2003... si el, Paul, o sa aiba intotdeauna unde sa se uite sus pe cer... pentru ca acea stea va mai lumina mult timp, chiar daca, de duminica, nu mai clipeste... Condoleante sincere, Paul, capul sus si, sa nu uiti niciodata, piciorul tot acolo jos... lui nea' Horia asa i-ar fi placut cu siguranta...
joi, 4 martie 2010
poveste despre noi toti...
zice ca intr-un sat ca toate satele s-a nascut un baietel... a crescut in satul ala, s-a dus la scoala din satul ala, s-a indragostit in satul ala, s-a insurat cu o fata din satul ala, si-a construit o casa ca toate casele in satul ala, si-a luat un catelandru in curte, a facut 2 copii cu nevasta lui care lucra, ca si el, tot in satul ala.
intr-o dimineata baiatul, devenit barbat intre timp, s-a trezit cu un mare sentiment de neimplinire parca... si s-a gandit... sa-si dea seama de ce simte asa... si la un moment dat a realizat: toata viata lui se desfasurase in satul ala... nu iesise niciodata de acolo, nu cunoscuse niciodata alti oameni... avea o nevasta de acolo, aveau prieteni dintre copiii prietenilor parintilor lor si asa mai departe. si s-a gandit omul nostru ca viata nu poate sa insemne doar atat... si ca el, pana la varsta lui, nu cunostea nici cat un fir de praf din toata lumea asta mare... si uite asa, pana seara omul s-a tot perpelit... si era din ce in ce mai nemultumit de el si de viata lui... iar seara a luat o decizie: sa plece... sa-si paraseasca nevasta si copiii si casa cu catelul care intre timp mai crescuse si el... in fond ei aveau de toate, copiii erau deja in clasa I, probabil ca nu aveau sa-i duca lipsa prea mult... si daca ar fi fost asa, el oricum nu mai putea sta... vroia sa cunoasca si el lumea, sa fie implinit...
asa se face ca, dupa caderea intunericului si dupa ce ai lui adormisera, inclusiv catelul din curte, si-a luat o bocceluta cu cateva haine si ceva merinde si a plecat pe ulita fara sa se uite inapoi... si-a facut si un plan de bataie... avea sa mearga numai inainte... numai si numai inainte... astfel, cu siguranta nu se va incurca si va cunoaste lumea asta mare... si merse omul nostru pana spre dimineata, si atunci incepu sa se bucure de privelistea unei lumi cu totul noi pentru el... si continua sa mearga, uitandu-se in stanga si-n dreapta cu interes, pana se facu seara iar si asa isi dadu si el seama cat este de obosit... si atunci a mai luat o decizie: de acum incolo urma sa mearga numai ziua si sa se odihneasca noaptea...
si asa merse omul nostru zile, saptamani, luni...cine stie? poate chiar mai mult... si vedea in fiecare zi alte si alte locuri, alti si alti oameni, care mai de care mai diferiti, alte situatii, care mai de care mai ciudate sau mai interesante... si noaptea se odihnea la cate-un han, unde si acolo cunostea de fiecare data alti oameni, vedea alte situatii, traia alte intamplari... cu bune si cu rele, cu oameni normali, preoti, muncitori, curve sau hoti... si de fiecare data cand punea capul pe perna sa doarma era multumit de decizia pe care o luase cu mult timp in urma... doar ca parca incepea sa oboseasca...
si din cauza oboselii, intr-o seara s-a hotarat sa se opreasca mai devreme si, nefiind niciun han prin preajma, si el fiind pe un camp, s-a hotarat sa doarma langa un copac... doar ca noaptea in somn, s-a intors cu capul invers, adica in directia de unde venise... dimineata s-a trezit si... a plecat mai departe... tot inainte, asa cum hotarase de mult...
si a mers iar, zile in sir, numai ca pe masura ce mergea constata ca lucrurile pe care le vede parca incep sa semene din ce in ce mai mult cu lucrurile pe care le mai vazuse... oamenii parca pareau ca seamana cu cei pe care ii mai vazuse, hanurile la fel, si pana la urma parca tot ce traia el in lumea asta mare semana al dracului de mult cu ce mai traise... si pe masura ce mergea incepea sa fie din ce in ce mai dezamagit... se pare ca lumea asta mare nu e totusi atat de diferita... si pana la urma doar pentru atat isi parasise el nevasta si copiii si casa cladita de el cu o curte in care era un catel?... si pe masura ce mergea sentimentul asta se accentua... si in plus, era si din ce in ce mai obosit...
si intr-o seara ajunse intr-un sat... care, culmea, semana foarte mult cu satul lui natal... sau poate ca in lumea asta mare toate satele seamana... sau poate ca ii era dor de ce lasase in urma si de asta i se parea asa cu satul asta... si merse ce merse prin sat, si parca toate locurile ii semanau cu locurile copilariei si tineretii lui... si la un moment dat ajunse la o casa... care si ea, culmea, semana foarte mult cu casa lui... dar poate ca erau aceleasi explicatii ca mai devreme... oricum, fiind obosit, si dezamagit ca lumea asta mare nu-i asa de diferita, s-a hotarat sa doarma langa gardul acelei case... si a dormit pana dimineata, si cand s-a trezit a auzit galagie in curtea acelei case langa care dormise. s-a uitat in curte si a vazut o femeie care deretica si care, culmea, semana atat de mult cu nevasta lui,,, doar ca era mult mai batrana... si mai erau in curte doi tineri care si ei semanau incredibil de mult cu copiii lui... doar ca erau niste tineri in putere... stateau la soare si mangaiau un caine mare si foarte batran... care parca si el avea ceva din catelandrul lui de odinioara...
si atunci omul nostru s-a gandit iar... ca pana la urma lumea asta nu-i nici o smecherie... si ca pana la urma totul este la fel... si l-au napadit regretele... nu trebuia sa-si paraseasca familia pentru atata lucru... chiar nu merita... lumea asta mare chiar nu-i nici o smecherie... plus ca-i era deja ingrozitor de dor de ai lui... de satul unde se nascuse, de nevasta lui pe care o cunoscuse din adolescenta, de copiii lui si chiar de catelul ala pe care il luase in curte....
si atunci a luat iar o decizie foarte importanta... s-a intors de unde venise... sa mearga acasa in satul lui, la familia lui... si a plecat de unde venise... fara macar sa se uite in urma...
intr-o dimineata baiatul, devenit barbat intre timp, s-a trezit cu un mare sentiment de neimplinire parca... si s-a gandit... sa-si dea seama de ce simte asa... si la un moment dat a realizat: toata viata lui se desfasurase in satul ala... nu iesise niciodata de acolo, nu cunoscuse niciodata alti oameni... avea o nevasta de acolo, aveau prieteni dintre copiii prietenilor parintilor lor si asa mai departe. si s-a gandit omul nostru ca viata nu poate sa insemne doar atat... si ca el, pana la varsta lui, nu cunostea nici cat un fir de praf din toata lumea asta mare... si uite asa, pana seara omul s-a tot perpelit... si era din ce in ce mai nemultumit de el si de viata lui... iar seara a luat o decizie: sa plece... sa-si paraseasca nevasta si copiii si casa cu catelul care intre timp mai crescuse si el... in fond ei aveau de toate, copiii erau deja in clasa I, probabil ca nu aveau sa-i duca lipsa prea mult... si daca ar fi fost asa, el oricum nu mai putea sta... vroia sa cunoasca si el lumea, sa fie implinit...
asa se face ca, dupa caderea intunericului si dupa ce ai lui adormisera, inclusiv catelul din curte, si-a luat o bocceluta cu cateva haine si ceva merinde si a plecat pe ulita fara sa se uite inapoi... si-a facut si un plan de bataie... avea sa mearga numai inainte... numai si numai inainte... astfel, cu siguranta nu se va incurca si va cunoaste lumea asta mare... si merse omul nostru pana spre dimineata, si atunci incepu sa se bucure de privelistea unei lumi cu totul noi pentru el... si continua sa mearga, uitandu-se in stanga si-n dreapta cu interes, pana se facu seara iar si asa isi dadu si el seama cat este de obosit... si atunci a mai luat o decizie: de acum incolo urma sa mearga numai ziua si sa se odihneasca noaptea...
si asa merse omul nostru zile, saptamani, luni...cine stie? poate chiar mai mult... si vedea in fiecare zi alte si alte locuri, alti si alti oameni, care mai de care mai diferiti, alte situatii, care mai de care mai ciudate sau mai interesante... si noaptea se odihnea la cate-un han, unde si acolo cunostea de fiecare data alti oameni, vedea alte situatii, traia alte intamplari... cu bune si cu rele, cu oameni normali, preoti, muncitori, curve sau hoti... si de fiecare data cand punea capul pe perna sa doarma era multumit de decizia pe care o luase cu mult timp in urma... doar ca parca incepea sa oboseasca...
si din cauza oboselii, intr-o seara s-a hotarat sa se opreasca mai devreme si, nefiind niciun han prin preajma, si el fiind pe un camp, s-a hotarat sa doarma langa un copac... doar ca noaptea in somn, s-a intors cu capul invers, adica in directia de unde venise... dimineata s-a trezit si... a plecat mai departe... tot inainte, asa cum hotarase de mult...
si a mers iar, zile in sir, numai ca pe masura ce mergea constata ca lucrurile pe care le vede parca incep sa semene din ce in ce mai mult cu lucrurile pe care le mai vazuse... oamenii parca pareau ca seamana cu cei pe care ii mai vazuse, hanurile la fel, si pana la urma parca tot ce traia el in lumea asta mare semana al dracului de mult cu ce mai traise... si pe masura ce mergea incepea sa fie din ce in ce mai dezamagit... se pare ca lumea asta mare nu e totusi atat de diferita... si pana la urma doar pentru atat isi parasise el nevasta si copiii si casa cladita de el cu o curte in care era un catel?... si pe masura ce mergea sentimentul asta se accentua... si in plus, era si din ce in ce mai obosit...
si intr-o seara ajunse intr-un sat... care, culmea, semana foarte mult cu satul lui natal... sau poate ca in lumea asta mare toate satele seamana... sau poate ca ii era dor de ce lasase in urma si de asta i se parea asa cu satul asta... si merse ce merse prin sat, si parca toate locurile ii semanau cu locurile copilariei si tineretii lui... si la un moment dat ajunse la o casa... care si ea, culmea, semana foarte mult cu casa lui... dar poate ca erau aceleasi explicatii ca mai devreme... oricum, fiind obosit, si dezamagit ca lumea asta mare nu-i asa de diferita, s-a hotarat sa doarma langa gardul acelei case... si a dormit pana dimineata, si cand s-a trezit a auzit galagie in curtea acelei case langa care dormise. s-a uitat in curte si a vazut o femeie care deretica si care, culmea, semana atat de mult cu nevasta lui,,, doar ca era mult mai batrana... si mai erau in curte doi tineri care si ei semanau incredibil de mult cu copiii lui... doar ca erau niste tineri in putere... stateau la soare si mangaiau un caine mare si foarte batran... care parca si el avea ceva din catelandrul lui de odinioara...
si atunci omul nostru s-a gandit iar... ca pana la urma lumea asta nu-i nici o smecherie... si ca pana la urma totul este la fel... si l-au napadit regretele... nu trebuia sa-si paraseasca familia pentru atata lucru... chiar nu merita... lumea asta mare chiar nu-i nici o smecherie... plus ca-i era deja ingrozitor de dor de ai lui... de satul unde se nascuse, de nevasta lui pe care o cunoscuse din adolescenta, de copiii lui si chiar de catelul ala pe care il luase in curte....
si atunci a luat iar o decizie foarte importanta... s-a intors de unde venise... sa mearga acasa in satul lui, la familia lui... si a plecat de unde venise... fara macar sa se uite in urma...
luni, 1 martie 2010
Poveste despre el si ea...
Intr-o zi, un barbat a suferit un accident si a ajuns la spital. Acolo, dupa ce i-au fost facute primele investigatii, medicii i-au spus ca trebuie sa ramana in spital cel mai devreme pana a 2-a zi. Auzind asta, barbatul le-a spus ca nici nu se pune problema de asa ceva, deoarece el a 2-a zi dimineata la ora 8 fix urma sa aiba o intalnire foarte importanta. Medicii i-au explicat ca, oricat de importanta ar fi aceasta intalnire, starea sa de sanatate este atat de grava incat este obligatorie monitorizarea lui in spital. Barbatul a continuat sa insiste incercand sa-i faca sa inteleaga ca prezenta lui la acea intalnire este obligatorie, indiferent de starea sa de sanatate. Atunci un medic l-a intrebat:
- Ce poate fi atat de important incat sa te faca sa pleci din spital fiindu-ti atat de rau?
- Stiti, a raspuns barbatul, dimineata la ora 8 trebuie sa beau cafeaua cu sotia mea...
- Ok, dar starea sanatatii tale este foarte grava, sotia ta cu siguranta va intelege ca maine nu puteti bea cafeaua impreuna!
- Poate, dar stiti, eu de 7 ani beau cafeaua cu sotia mea in fiecare zi la ora 8 fix, si nu am sa renunt la asta pt nimic in lume!
- Bine, dar acum e o situatie speciala, ii poti explica sotiei ca nu poti ajunge acasa la cafea deoarece esti internat in spital! a continuat medicul...
- Da, numai ca sotia mea nu este acasa... A suferit un accident in urma cu 5 ani si de atunci este intr-o clinica, unde eu continui sa ma duc in fiecare dimineata astfel incat la ora 8 sa ne putem bea cafeaua impreuna... Stiti, starea ei este grava, de 3 ani nici macar nu ma mai recunoaste... De 3 ani ea nu mai stie cine sunt...
- Imi pare rau, a raspuns medicul, dar vezi tu, nici macar nu ar fi o problema atat de mare daca maine nu te-ai duce, atata timp cat spui ca nici macar nu mai stie cine esti!
Atunci barbatul s-a uitat trist la medic si i-a spus:
- Da domnule, aveti dreptate, numai ca... eu inca mai stiu cine este ea...
- Ce poate fi atat de important incat sa te faca sa pleci din spital fiindu-ti atat de rau?
- Stiti, a raspuns barbatul, dimineata la ora 8 trebuie sa beau cafeaua cu sotia mea...
- Ok, dar starea sanatatii tale este foarte grava, sotia ta cu siguranta va intelege ca maine nu puteti bea cafeaua impreuna!
- Poate, dar stiti, eu de 7 ani beau cafeaua cu sotia mea in fiecare zi la ora 8 fix, si nu am sa renunt la asta pt nimic in lume!
- Bine, dar acum e o situatie speciala, ii poti explica sotiei ca nu poti ajunge acasa la cafea deoarece esti internat in spital! a continuat medicul...
- Da, numai ca sotia mea nu este acasa... A suferit un accident in urma cu 5 ani si de atunci este intr-o clinica, unde eu continui sa ma duc in fiecare dimineata astfel incat la ora 8 sa ne putem bea cafeaua impreuna... Stiti, starea ei este grava, de 3 ani nici macar nu ma mai recunoaste... De 3 ani ea nu mai stie cine sunt...
- Imi pare rau, a raspuns medicul, dar vezi tu, nici macar nu ar fi o problema atat de mare daca maine nu te-ai duce, atata timp cat spui ca nici macar nu mai stie cine esti!
Atunci barbatul s-a uitat trist la medic si i-a spus:
- Da domnule, aveti dreptate, numai ca... eu inca mai stiu cine este ea...
luni, 15 februarie 2010
Private dancer...
Se numeste Michele Mouton, este nascuta in Franta pe 23 iunie 1951 si in tinerete a fost pasionata de balet. Numai ca prin balet a inteles altceva decat majoritatea tinerelor de varsta ei... Costumul ei de balet era fabricat de Sparco, piesa se numea World Rally Championship si muzica era compusa de Audi S1. A alergat prima data oficial in 1974 la Tour de Corse, traseu cu care si-a facut si iesirea din WRC in 1986. Este prima si deocamdata singura femeie care a castigat o etapa de Mondial si asta s-a intamplat in 1981 la Sanremo. In 1982 a fost vicecampion mondial, iar in 1985 a fost prima femeie din lume care a castigat Pikes Peak International Hillclimb Race. La sfarsitul lui 1986, cand celebra Grupa B a fost desfiintata, si-a anuntat iesirea din lumea automobilistica pe motiv ca refuza sa participe la un campionat mult mai lent cum urma sa fie Grupa A. In 2000 a participat si a obtinut un loc 2 cu un Porsche 911 la London-Sydney Marathon, iar in 2009, la 58 de ani, a participat la Race Of Champions in Portugalia, unde a dansat pt ultima oara pe muzica pe care o stia de altfel prea bine...Audi S1. Am avut ocazia si marea onoare sa merg pe circuitul de la Serres cu un Subaru Impreza STi, avandu-l ca si copilot pe Dl. Kostas Stefanis, care si-a inceput cariera alaturi de Michele Mouton si a incheiat-o alaturi de Carlos Sainz, trecand in tot acest timp pe scaunul din dreapta langa Ari Vatanen, Stig Blomqvist, Juha Kankkunen, Walter Rohrl si altii. L-am intrebat cum era Michele Mouton si mi-a raspus: " cand a iesit vicecampioana mondiala a pierdut in favoarea lui Rohrl in ultima etapa... a luat startul a doua zi dupa moartea tatalui sau, a avut un accident grav dar a continuat cu masina stramba, diferentialul blocat si o mana rupta... pana la urma masina a cedat... cand motorul nu a mai pornit s-a dat jos si a plecat la aeroport sa prinda o cursa spre Franta si sa-si inmormanteze tatal... asa era Michele Mouton!" Constat ca, pe masura ce evoluam, lumea isi pierde din ce in ce mai mult din "aerul" de altadata... Nu sunt un traditionalist sau un clasic ca stil, n-am fost niciodata... numai ca nu pot sa nu observ ca astazi lucruri de genul celor de mai sus nu se mai intampla... din ce in ce mai putini oameni simt lucrurile intr-un fel... chiar si in materie de pilotaj observ acelasi lucru... din ce in ce mai multi robotei plini de idei preconcepute, din ce in ce mai multi "asi ai volanului" nascuti pe calculator, si refuz sa cred ca asta este varianta cea mai buna... Am mai intalnit un singur om in ultimul timp, in afara de cativa piloti batrani pe care ii stiam de mic (si cand zic cativa ma refer la 2), pe care l-am simtit "cumva"... e vorba de pilotul de teste al Subaru Grecia, Nassim Hamouche, care spunea acum cateva zile la o cafea: "you know...driving is like dancing... maybe sometimes you let her go by mistake, but you'll have to go right away after her... 'cause when you're driving, like when you're dancing, your mind and soul are concentrating at two things... to make her feel good and to protect her... otherwise, you're not a real driver..." Va las sa vedeti un film cu Michele Mouton, asa cum a fost ea intr-o lume a barbatilor...
luni, 8 februarie 2010
randuri pentru Max...
“O seara incantatoare… acea seara pe care oamenii si cateii lor o petrec impreuna. Un ghem de fiinte mici si jucause, care se zbenguie si latra, din care unul e mai cu mot: al tau.”
“Un caine are un singur tel in viata: sa-si daruiasca inima.”
“La rubrica de anunturi scria: catei de vanzare – singura iubire care se poate cumpara cu bani.”
“Ia-ti un catelus! Banii tai vor plati o dragoste de neclintit.”
“Nu e nevoie sa-I castigam increderea sau prietenia: el s-a nascut prietenul nostru; inca de cand are ochii inchisi el se increde in noi: inainte chiar de a se naste, s-a daruit cu totul omului.”
"Cainele iarta mai repede decat orice om."
"Cainele te crede ca esti ce-ai vrea sa fii."
"Fericirea este caldura unui caine."
"Nimic nu este mai ud decat un caine ud."
"Nu exista ceva mai caraghios decat un catel serios."
"Copilul castiga incredere in sine privind in ochii unui catelus."
"Cateii sunt remediul natural pentru cei care se simt neiubiti...si pentru numeroase alte probleme in viata."
"Un catel, fie el si foarte mic, poate sa invete un copil sa se puna in pielea altuia, sa vada lumea cu alti ochi, sa se ingrijeasca si de alta fiinta decat de propria persoana."
"Un catel care alearga pe o podea lustruita intrece orice desen animat."
"Nirvana trebuie sa fie aidoma unui somn perpetuu de catei. Un extaz dincolo de vise."
"Ceea ce ne leaga cel mai strans de caini nu este fidelitatea lor, sau farmecul lor, sau orice altceva, ci faptul ca nu ne critica niciodata."
"Daca prietenii ne parasesc, daca telefonul ramane mut si postasul trece de casa noastra, cainele se lipeste de genunchi, zambeste si spune: Ce daca? O sa avem mai mult timp impreuna. Hai sa ne plimbam! Uite ce zi frumoasa!"
"Majoritatea cainilor nu se gandesc daca sunt umani. Ei stiu deja ca sunt!"
"Cainele este singura fiinta de pe pamant care te iubeste mai mult decat pe sine."
"Un caine este foarte nechibzuit. El nu se intreaba daca ai dreptate sau nu, nu te plictiseste cu intrebarea daca urci sau cobori pe scara vietii, nu te intreaba niciodata daca esti bogat sau sarac, prost sau destept, pacatos sau sfant. Fie ca ai noroc sau nu, ca ai o reputatie buna sau proasta, ca ai onoare sau rusine, el este gata sa reziste langa tine, sa te binedispuna, sa te pazeasca si sa-si dea viata pentru tine."
"Chiar daca altii considera ca nu ai nici o valoare, pentru cainele tau tu esti centrul universului."
"Un caine are incredere completa in oameni, si astfel poate fi tradat cu usurinta."
"N-O SA LIPSESC MULT nu inseamna nimic pt cainele tau. Tot ceea ce intelege este ca TU AI PLECAT."
"Cainele tau nu are cum sa stie ca ai fost vre-odata rau, gelos sau lacom. El te determina sa fii bun si te iubeste pt asta."
"Iubirea pt un caine dureaza dincolo de viata insasi."
"Singurul prieten dezinteresat pe care omul il poate avea in lumea asta egoista, singurul care nu-l paraseste niciodata, singurul care nu se dovedeste nerecunoscator sau tradator, este cainele lui."
Astea sunt numai cateva din multele lucruri care s-au spus despre caini. Daca nu-i puteti iubi, macar dati dovada de superioritate umana si respectati-i ca pe orice fiinta vie. Daca nu-i puteti hrani, macar nu-i loviti. Daca nu-i puteti gazdui, macar nu-i goniti. Daca nu-i puteti intelege, macar nu-i blamati. Daca in Rai nu sunt caini, atunci cand am sa mor nu ma trimiteti in Rai... trimiteti-ma acolo unde se duc cainii...
Accesati link-ul de mai jos si semnati daca vreti o petitie pentru stoparea uciderii cainilor comunitari din Romania.
Nu am scris randurile astea pentru a va convinge de ceva anume, nu am scris pentru a "converti" pe cineva anume, nu am scris nici macar pt cineva anume dintre voi... doar mi-am facut datoria fata de niste "nume" care odata au trecut prin viata mea... am scris pentru Max si pentru prietenii cu care el se joaca acum, acolo unde e: Motz, Dick, Ritta, Bella, Dolly, Fifi, Rose(sau poate doar Mica)... pana o sa ne revedem iarasi, am niste promisiuni de respectat...
http://www.thepetitionsite.com/4/say-no-to-holocaust-of-strays-in-romaniaromania
“Un caine are un singur tel in viata: sa-si daruiasca inima.”
“La rubrica de anunturi scria: catei de vanzare – singura iubire care se poate cumpara cu bani.”
“Ia-ti un catelus! Banii tai vor plati o dragoste de neclintit.”
“Nu e nevoie sa-I castigam increderea sau prietenia: el s-a nascut prietenul nostru; inca de cand are ochii inchisi el se increde in noi: inainte chiar de a se naste, s-a daruit cu totul omului.”
"Cainele iarta mai repede decat orice om."
"Cainele te crede ca esti ce-ai vrea sa fii."
"Fericirea este caldura unui caine."
"Nimic nu este mai ud decat un caine ud."
"Nu exista ceva mai caraghios decat un catel serios."
"Copilul castiga incredere in sine privind in ochii unui catelus."
"Cateii sunt remediul natural pentru cei care se simt neiubiti...si pentru numeroase alte probleme in viata."
"Un catel, fie el si foarte mic, poate sa invete un copil sa se puna in pielea altuia, sa vada lumea cu alti ochi, sa se ingrijeasca si de alta fiinta decat de propria persoana."
"Un catel care alearga pe o podea lustruita intrece orice desen animat."
"Nirvana trebuie sa fie aidoma unui somn perpetuu de catei. Un extaz dincolo de vise."
"Ceea ce ne leaga cel mai strans de caini nu este fidelitatea lor, sau farmecul lor, sau orice altceva, ci faptul ca nu ne critica niciodata."
"Daca prietenii ne parasesc, daca telefonul ramane mut si postasul trece de casa noastra, cainele se lipeste de genunchi, zambeste si spune: Ce daca? O sa avem mai mult timp impreuna. Hai sa ne plimbam! Uite ce zi frumoasa!"
"Majoritatea cainilor nu se gandesc daca sunt umani. Ei stiu deja ca sunt!"
"Cainele este singura fiinta de pe pamant care te iubeste mai mult decat pe sine."
"Un caine este foarte nechibzuit. El nu se intreaba daca ai dreptate sau nu, nu te plictiseste cu intrebarea daca urci sau cobori pe scara vietii, nu te intreaba niciodata daca esti bogat sau sarac, prost sau destept, pacatos sau sfant. Fie ca ai noroc sau nu, ca ai o reputatie buna sau proasta, ca ai onoare sau rusine, el este gata sa reziste langa tine, sa te binedispuna, sa te pazeasca si sa-si dea viata pentru tine."
"Chiar daca altii considera ca nu ai nici o valoare, pentru cainele tau tu esti centrul universului."
"Un caine are incredere completa in oameni, si astfel poate fi tradat cu usurinta."
"N-O SA LIPSESC MULT nu inseamna nimic pt cainele tau. Tot ceea ce intelege este ca TU AI PLECAT."
"Cainele tau nu are cum sa stie ca ai fost vre-odata rau, gelos sau lacom. El te determina sa fii bun si te iubeste pt asta."
"Iubirea pt un caine dureaza dincolo de viata insasi."
"Singurul prieten dezinteresat pe care omul il poate avea in lumea asta egoista, singurul care nu-l paraseste niciodata, singurul care nu se dovedeste nerecunoscator sau tradator, este cainele lui."
Astea sunt numai cateva din multele lucruri care s-au spus despre caini. Daca nu-i puteti iubi, macar dati dovada de superioritate umana si respectati-i ca pe orice fiinta vie. Daca nu-i puteti hrani, macar nu-i loviti. Daca nu-i puteti gazdui, macar nu-i goniti. Daca nu-i puteti intelege, macar nu-i blamati. Daca in Rai nu sunt caini, atunci cand am sa mor nu ma trimiteti in Rai... trimiteti-ma acolo unde se duc cainii...
Accesati link-ul de mai jos si semnati daca vreti o petitie pentru stoparea uciderii cainilor comunitari din Romania.
Nu am scris randurile astea pentru a va convinge de ceva anume, nu am scris pentru a "converti" pe cineva anume, nu am scris nici macar pt cineva anume dintre voi... doar mi-am facut datoria fata de niste "nume" care odata au trecut prin viata mea... am scris pentru Max si pentru prietenii cu care el se joaca acum, acolo unde e: Motz, Dick, Ritta, Bella, Dolly, Fifi, Rose(sau poate doar Mica)... pana o sa ne revedem iarasi, am niste promisiuni de respectat...
http://www.thepetitionsite.com/4/say-no-to-holocaust-of-strays-in-romaniaromania
duminică, 31 ianuarie 2010
Maestre, multumim frumos...
"Avem timp…avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si in stanga, sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine… avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris… avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu… avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele… avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare… avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile… avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem… avem timp pentru toate, nu e timp pentru putina tandrete… cand sa facem si asta, murim…"
“Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează ce ai în viaţă ci pe cine ai. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folositor farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fi bine să ştii ceva. Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva. Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe. Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi. Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi. Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe. Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate. Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău. Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta. Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că tu eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale. Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit. Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă. Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc. Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta. Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti. Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede… Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile. Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.”
“Marea loveste digul pe care in seara aceea n-am avut curajul sa mergem la capat. Piatra uda luneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti, ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesubt. Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti incat intr-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig. Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el, apoi ne vom aduce aminte mai rar si il vom uita in cele din urma, vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat. Acum, chiar daca as merge pe dig, nu mai pot s-o fac decat singur. Pot aluneca sau pot inainta curajos. E totuna. Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde, sa ascult marea lovindu-se intruna de dig, sa ma intreb cine sunt, ce varsta am si ce caut aici. Si de ce m-am oprit in fata acestui dig, ca si cum l-as cunoaste?”
“Sunt singur. De ce tremuraţi? Şi sentinţa e dată. De ce tremuraţi? Din vorbele pe care n-am apucat să le spun se scutură tăcerea îmbătrînindu-mă. Nu-mi cereţi să mint cu aceste cuvinte cu care mi-am descoperit moartea. Şi nu înţeleg de ce tremuraţi. Otrava e doar pregătită. Şi sunteţi prea palizi pentru nişte ucigaşi cumsecade.”
“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem: cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, râdem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi aceste randuri. Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine. Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui “te iubesc” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.”
“Tu spui, liniştit: “adevăr”. Ei se uită la tine şi tac, fără să priceapă ce vrei, dar pentru că sunt oameni educaţi întreabă: “Cât costă?” Tu le arăţi mâinile goale, dar ei nu mai pricep gestul de mult şi, nedumeriţi, dau să plece. Tu alergi şi le spui: “speranţă”. Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă încă o dată: “Cât costă?” Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci.”
luni, 25 ianuarie 2010
In ce tara traim si de ce ne incapatanam sa mai ramanem aici?
Incercati sa faceti un exercitiu de memorie si sa va amintiti ultimele sa zicem 10 zile din viata voastra, din punctul de vedere al lumii care va inconjoara, al fazelor pe care le-ati trait, al lucrurilor pe care le-ati vazut sau auzit. Pentru ca, pana la urma, din suma tuturor acestor lucruri putem sa intelegem mai usor in ce cacat de tara traim...
Eu incerc sa fac asta din cand in cand si constat ca lucrurile sunt de fiecare data la fel, de unde deduc ca in tara asta chiar n-avem nici o sansa...
in fiecare zi aceiasi oameni... aceiasi oameni care nu muncesc da' sunt plini de pretentii, aceiasi oameni care nu mai au bani da' sunt plini de figuri, aceiasi oameni care mor de grija ta ca poate ti-ai mai cumparat ceva, sau poate ai mai plecat pe undeva, sau poate-ai mai futut pe cineva... aceiasi oameni care se gandesc cum sa faca niste bani repede dar refuza sa isi faca un plan care sa le asigure un viitor atat de sigur cat mai poate fi un viitor azi... aceiasi oameni care azi isi propun sa rupa muntii dar in 3 zile nici macar nu-si mai aduc aminte ca odata si-au propus ceva... aceiasi oameni care reusesc sa se minta pe ei insisi ca o zi de baut pe saptamana inseamna fericirea suprema... aceiasi oameni care, cu toate astea, au in continuare impresia ca sunt minunati si deosebiti...
in tara asta inca nu stim ce e ala respect... fata de semenii nostri, fata de animale, fata de lucruri, fata de munca altora, fata de oamenii care sunt langa noi, fata de noi insine in cele din urma...
in tara asta oamenii care conduc nu numai ca nu se mai satura de furat, dar o si fac din ce in ce mai ostentativ...
incerc sa extrag sumar doar cateva din fazele pe care le-am trait in ultimele cateva zile, faze cu nimic diferite de cele pe care le-am trait pana acum sau de cele pe care o sa le traiesc de-acum incolo...
intru intr-o afacere cu un prieten...sau cel putin asta era impresia mea... mergem para-para, unu' face ceva, altu' altceva, incepem sa strangem niste bani si incepem sa punem de-o parte cate ceva, evident in ideea ca nu ne atingem de ce e pus de-o parte decat in situatii speciale si, evident, atunci anuntam inainte... la un moment dat trebuie sa platesc ceva si zic lasa, oricum trebuie sa incasez niste bani zilele astea, ma imprumut de undeva pt cateva zile si, in cazul in care nu incasez in acest timp, iau din banii ceilalti despre care vorbeam mai devreme... evident ca anunt intentia si ramane asa... trec zilele, banii ceilalti intarzie si il anunt pe om ca urmeaza ca, asa cum am stabilit amandoi, sa iau din "pusculita" ca sa-mi platesc datoria... si constat cu surprindere ca pusculita e goala... de ce? foarte simplu... pt ca omu' nostru a golit-o... fara sa spuna nimic... pur si simplu... i-au trebuit... si cand ii reprosez ca a luat banii nostri, deci nu numai partea lui, basca in conditiile in care stia ca urmeaza sa platesc o datorie, imi spune "lasa frate, zi-i si tu lu' ala ca n-ai de unde sa-i dai"... vorbim de un om pe care il consideram aproape,vorbim de un om care nu era intr-o situatie f buna financiar vorbind atunci cand am inceput parteneriatul asta... cat a fost nevoie sa nu mai fie om?... putin... cateva mii...
acum cateva zile plec intr-o deplasare prin tara... traseul era craiova-baia mare-rinca-craiova... plec cu o masina care poate fi acuzata de orice numai de lipsa de fiabilitate si de rezistenta la conditii grele nu... a rezistat pana la baia mare si apoi cu grija inapoi pana la sibiu, unde am fost nevoit sa o schimb din motiv de 2 roti patrate si un parbriz spart de 3 ori in 700 km... asta pt ca am mers incet si cu grija... cum asa? foarte simplu... pe drumurile din tara asta chiar nu se mai poate merge... sfat prietenesc: nu treceti de cluj in nicio directie... dupa cluj nu mai e nimic frate... e ca dupa razboi...
aud zilele trecute o declaratie a ministrului transporturilor, respectiv mizeria aia de berceanu, care ne spunea noua, ca el are un S 500 si i se rupe sufletu' de masina aia sa mearga cu ea pe drumurile din tara asta... frate, deci omu' mai avea putin si ne certa... parere personala: eu zic sa punem mana de la mana si sa-i reparam masina... sincer, nu glumesc... si stiti de ce ar trebui sa facem asta? simplu dinnou... pentru ca nu suntem in stare sa punem mana de la mana si sa-i dam vre-o 27 de bate de baseball pe spinare...
in rest, chestii banale in jurul meu zilele astea... aceiasi smekeri care prin peco pun in S-uri si in serii 7 care 12 litri de benzina, aceiasi oameni obositi de cat de mult muncesc, aceleasi discutii de cacat pe la tv, unde toata lumea vorbeste si atat, aceiasi analistii curului care stiu ei frate cum e treaba si ce treb'e facut, timp in care inca nu leaga o fraza mai lunga de 15 cuvinte, acelasi basescu care serbeaza ieri unirea de la 24 ianuarie 1959, acelasi elan scwartzenberg care isi intoarce buzunarele pe dos in direct la tv ca sa ne arate ca nu are nici un ban la el, aceeasi catei care nu se mai opresc din murit odata, aceiasi vecini care ma blocheaza in parcare, acelasi frig de cacat afara si aceeasi mizerie de tara in care avem impresia ca ne incapatanam sa ramanem... ei bine, nu ne incapatanam... pur si simplu nu suntem in stare de altceva... de ce? simplu... pt ca asa suntem noi... noi toti... la fel de de cacat cum e si tara noastra minunata...
Eu incerc sa fac asta din cand in cand si constat ca lucrurile sunt de fiecare data la fel, de unde deduc ca in tara asta chiar n-avem nici o sansa...
in fiecare zi aceiasi oameni... aceiasi oameni care nu muncesc da' sunt plini de pretentii, aceiasi oameni care nu mai au bani da' sunt plini de figuri, aceiasi oameni care mor de grija ta ca poate ti-ai mai cumparat ceva, sau poate ai mai plecat pe undeva, sau poate-ai mai futut pe cineva... aceiasi oameni care se gandesc cum sa faca niste bani repede dar refuza sa isi faca un plan care sa le asigure un viitor atat de sigur cat mai poate fi un viitor azi... aceiasi oameni care azi isi propun sa rupa muntii dar in 3 zile nici macar nu-si mai aduc aminte ca odata si-au propus ceva... aceiasi oameni care reusesc sa se minta pe ei insisi ca o zi de baut pe saptamana inseamna fericirea suprema... aceiasi oameni care, cu toate astea, au in continuare impresia ca sunt minunati si deosebiti...
in tara asta inca nu stim ce e ala respect... fata de semenii nostri, fata de animale, fata de lucruri, fata de munca altora, fata de oamenii care sunt langa noi, fata de noi insine in cele din urma...
in tara asta oamenii care conduc nu numai ca nu se mai satura de furat, dar o si fac din ce in ce mai ostentativ...
incerc sa extrag sumar doar cateva din fazele pe care le-am trait in ultimele cateva zile, faze cu nimic diferite de cele pe care le-am trait pana acum sau de cele pe care o sa le traiesc de-acum incolo...
intru intr-o afacere cu un prieten...sau cel putin asta era impresia mea... mergem para-para, unu' face ceva, altu' altceva, incepem sa strangem niste bani si incepem sa punem de-o parte cate ceva, evident in ideea ca nu ne atingem de ce e pus de-o parte decat in situatii speciale si, evident, atunci anuntam inainte... la un moment dat trebuie sa platesc ceva si zic lasa, oricum trebuie sa incasez niste bani zilele astea, ma imprumut de undeva pt cateva zile si, in cazul in care nu incasez in acest timp, iau din banii ceilalti despre care vorbeam mai devreme... evident ca anunt intentia si ramane asa... trec zilele, banii ceilalti intarzie si il anunt pe om ca urmeaza ca, asa cum am stabilit amandoi, sa iau din "pusculita" ca sa-mi platesc datoria... si constat cu surprindere ca pusculita e goala... de ce? foarte simplu... pt ca omu' nostru a golit-o... fara sa spuna nimic... pur si simplu... i-au trebuit... si cand ii reprosez ca a luat banii nostri, deci nu numai partea lui, basca in conditiile in care stia ca urmeaza sa platesc o datorie, imi spune "lasa frate, zi-i si tu lu' ala ca n-ai de unde sa-i dai"... vorbim de un om pe care il consideram aproape,vorbim de un om care nu era intr-o situatie f buna financiar vorbind atunci cand am inceput parteneriatul asta... cat a fost nevoie sa nu mai fie om?... putin... cateva mii...
acum cateva zile plec intr-o deplasare prin tara... traseul era craiova-baia mare-rinca-craiova... plec cu o masina care poate fi acuzata de orice numai de lipsa de fiabilitate si de rezistenta la conditii grele nu... a rezistat pana la baia mare si apoi cu grija inapoi pana la sibiu, unde am fost nevoit sa o schimb din motiv de 2 roti patrate si un parbriz spart de 3 ori in 700 km... asta pt ca am mers incet si cu grija... cum asa? foarte simplu... pe drumurile din tara asta chiar nu se mai poate merge... sfat prietenesc: nu treceti de cluj in nicio directie... dupa cluj nu mai e nimic frate... e ca dupa razboi...
aud zilele trecute o declaratie a ministrului transporturilor, respectiv mizeria aia de berceanu, care ne spunea noua, ca el are un S 500 si i se rupe sufletu' de masina aia sa mearga cu ea pe drumurile din tara asta... frate, deci omu' mai avea putin si ne certa... parere personala: eu zic sa punem mana de la mana si sa-i reparam masina... sincer, nu glumesc... si stiti de ce ar trebui sa facem asta? simplu dinnou... pentru ca nu suntem in stare sa punem mana de la mana si sa-i dam vre-o 27 de bate de baseball pe spinare...
in rest, chestii banale in jurul meu zilele astea... aceiasi smekeri care prin peco pun in S-uri si in serii 7 care 12 litri de benzina, aceiasi oameni obositi de cat de mult muncesc, aceleasi discutii de cacat pe la tv, unde toata lumea vorbeste si atat, aceiasi analistii curului care stiu ei frate cum e treaba si ce treb'e facut, timp in care inca nu leaga o fraza mai lunga de 15 cuvinte, acelasi basescu care serbeaza ieri unirea de la 24 ianuarie 1959, acelasi elan scwartzenberg care isi intoarce buzunarele pe dos in direct la tv ca sa ne arate ca nu are nici un ban la el, aceeasi catei care nu se mai opresc din murit odata, aceiasi vecini care ma blocheaza in parcare, acelasi frig de cacat afara si aceeasi mizerie de tara in care avem impresia ca ne incapatanam sa ramanem... ei bine, nu ne incapatanam... pur si simplu nu suntem in stare de altceva... de ce? simplu... pt ca asa suntem noi... noi toti... la fel de de cacat cum e si tara noastra minunata...
vineri, 15 ianuarie 2010
vis fara brate...
se numeste Jessica Cox... n-o s-o gasiti nici in playboy, nici in fhm, desi nu este deloc o femeie urata... s-a nascut fara brate... cu toate astea, se imbraca singura, se macheaza singura, isi pune singura lentilele de contact, conduce singura o masina fara adaptari speciale pt persoane cu handicap, a obtinut centura neagra si este membra a societatii americane de taekwondo, inoata, scrie, lucreaza pe calculator, este master in stiinte psihologice si, mai presus de orice, zboara... pt ca a reusit sa obtina licenta de pilot de avioane... prea multe comentarii nu se pot face... putem doar s-o vedem, sa stim ca exista, s-o respectam pt ceea ce este si sa ne gandim de doua ori inainte sa afirmam despre noi ca suntem "cineva"...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)