i know that this is not goodbye...

i know that this is not goodbye...

luni, 21 mai 2012

sâmbătă, 21 aprilie 2012

facts...

UK, Manchester, 2012: - o femeie este accidentata pe o strada - un cetatean britanic o jefuieste pe femeia inconstienta, sustragand de la aceasta un echipament Sony - nu exista alti martori ai evenimentului - scena este filmata de o camera de supraveghere de pe acea strada - politia il aresteaza pe faptas in aceeasi zi - Sony UK ii da femeii gratuit un echipament Sony identic cu cel furat - premierul britanic isi cere scuze pt ca nu s-a putut evita acest incident si declara ca, daca asa ceva se poate intampla, inseamna ca britanicii sunt o societate bolnava romania, craiova, 2012: - o femeie este accidentata pe o trecere de pietoni - 3 cetateni rromi (sot, sotie si copilul acestora) o jefuiesc pe femeia inconstienta, sustragand de la aceasta niste documente si o suma de bani - exista mai multi martori ai acestui eveniment, inclusiv politia, sub masina carora hotii arunca documentele furate - scena este filmata de un martor al evenimentului, care nu gaseste altceva de facut in aceasta situatie decat sa filmeze pasiv cele intamplate - politia ii aresteaza pe hoti dupa 24 de ore - primarul craiovei declara ca femeia accidentata este handicapata psihic si foarte saraca, deci cetatenii in cauza nu aveau cum sa-i fure bani - primarul craiovei revine cu o a 2-a declaratie, in care spune ca a confundat-o pe femeie, ca a crezut ca e vorba de altcineva, dar ca oricum nu intelege ce are lumea cu el, atata timp cat aceasta situatie e de competenta politiei nota: in ambele cazuri este vorba de anul 2012 ERA NOASTRA

joi, 5 ianuarie 2012

awake...

in fiecare an sunt anesteziati general 20.000.000 de oameni...dintr-o greseala a naturii, 40.000 dintre acestia raman complet constienti pe toata durata interventiei... vad tot, aud tot, simt tot, doar ca nu pot sa reactioneze fizic in niciun fel... ce se intampla de fapt cu ei? sau ce se intampla de fapt cu ceilalti? citeam astazi un editorial al lui CTP, despre generatia "gen&epic", si vorbea asta acolo fix despre ce se intampla azi cu noi sau, ma rog, cu cei mai tineri dintre noi: te iubesc gen! cum ma simt cu treaba asta? epic frate!... am avut ragazul sa trag o linie la acest sfarsit de an...nu prea groasa...ma feresc de liniile groase pt ca ma indispune rezultatul de sub ele... ei bine, linia asta, chiar si asa subtire, m-a destabilizat putin... plecasem de la ideea ca trag aceasta linie pt ca apoi sa pot sa elimin niste "resturi" din peisaj... am ajuns la concluzia ca trebuie sa ma elimin pe mine, resturile erau deja prea multe... tot in perioada asta am constatat cat de mult ne ascundem... unii de altii, noi de noi insine...oricum am face-o, in cele mai multe cazuri sfarsim prin a nu ne mai gasi... in fiecare an sunt anesteziati general 20.000.000 de oameni...dintr-o greseala a naturii, 19.960.000 dintre acestia devin complet inconstienti pe toata durata interventiei...nu vad nimic, n-aud nimic, nu simt nimic, doar ca reactioneaza fizic in cele mai variate moduri...

sâmbătă, 31 decembrie 2011

la multi ani !

i don't want pity...just a safe place to hide...

duminică, 16 octombrie 2011

un alt fel de "la revedere"...

astazi mi-am mai luat la revedere de la unul din oamenii dragi mie... un alt fel de la revedere...pt ca lui, n-am mai stiut ce sa-i spun... si stiam la un moment dat, dar...am uitat...

joi, 29 septembrie 2011

miercuri, 28 septembrie 2011

bring your heaven down here...

Acum cateva zile a murit un copil...o fetita de 11 ani si 10 kg... Bolnava rau, ati spune... Deloc... Doar un copil caruia i-a fost dor de mama lui... Prea dor ca sa mai vrea sa traiasca... Cea care i-a dat nastere, ca mama nu i-a fost niciodata, a plecat in Italia la munca... Pana aici nimic de condamnat. Doar ca fetitei ii era atat de dor de ea incat nu a mai mancat nimic... I-a fost din ce in ce mai rau, pana cand, acum cateva luni, a ajuns in spital...si a ramas acolo...iar cea care-i daduse viata nu s-a intors... Fetita a continuat sa nu manance, pana acum cateva zile...cand, satula de lumea asta probabil, a plecat...singurul lucru la care probabil nu a renuntat a fost sa o astepte pe mama ei...pe care eu sincer nu o inteleg...de ce nu s-a dus dupa ea macar acum??? La toata povestea asta a fost martora decat o bunica...a incercat ce-o fi putut si ea...si a sfarsit prin a-si ingropa nepotica... Am vazut in viata asta o gramada de parinti iresponsabili si denaturati...n-am vazut niciodata bunici in aceasta situatie... Poate ar trebui sa ne nastem bunici...poate ca stiu ei ceva ce noua ne scapa... Bunica din povestea noastra a ramas aici...fetita a plecat...si nu-mi ramane decat sa sper ca acolo o sa fie o alta bunica, sau mama, sau sora mai mare, care ar putea avea grija de acest copil... Pentru ele, cele care sunt acolo...ascultati piesa asta... Asa vor simti ca va ganditi la ele...stiu eu sigur asta...