i know that this is not goodbye...

i know that this is not goodbye...

luni, 25 ianuarie 2010

In ce tara traim si de ce ne incapatanam sa mai ramanem aici?

Incercati sa faceti un exercitiu de memorie si sa va amintiti ultimele sa zicem 10 zile din viata voastra, din punctul de vedere al lumii care va inconjoara, al fazelor pe care le-ati trait, al lucrurilor pe care le-ati vazut sau auzit. Pentru ca, pana la urma, din suma tuturor acestor lucruri putem sa intelegem mai usor in ce cacat de tara traim...
Eu incerc sa fac asta din cand in cand si constat ca lucrurile sunt de fiecare data la fel, de unde deduc ca in tara asta chiar n-avem nici o sansa...
in fiecare zi aceiasi oameni... aceiasi oameni care nu muncesc da' sunt plini de pretentii, aceiasi oameni care nu mai au bani da' sunt plini de figuri, aceiasi oameni care mor de grija ta ca poate ti-ai mai cumparat ceva, sau poate ai mai plecat pe undeva, sau poate-ai mai futut pe cineva... aceiasi oameni care se gandesc cum sa faca niste bani repede dar refuza sa isi faca un plan care sa le asigure un viitor atat de sigur cat mai poate fi un viitor azi... aceiasi oameni care azi isi propun sa rupa muntii dar in 3 zile nici macar nu-si mai aduc aminte ca odata si-au propus ceva... aceiasi oameni care reusesc sa se minta pe ei insisi ca o zi de baut pe saptamana inseamna fericirea suprema... aceiasi oameni care, cu toate astea, au in continuare impresia ca sunt minunati si deosebiti...
in tara asta inca nu stim ce e ala respect... fata de semenii nostri, fata de animale, fata de lucruri, fata de munca altora, fata de oamenii care sunt langa noi, fata de noi insine in cele din urma...
in tara asta oamenii care conduc nu numai ca nu se mai satura de furat, dar o si fac din ce in ce mai ostentativ...
incerc sa extrag sumar doar cateva din fazele pe care le-am trait in ultimele cateva zile, faze cu nimic diferite de cele pe care le-am trait pana acum sau de cele pe care o sa le traiesc de-acum incolo...
intru intr-o afacere cu un prieten...sau cel putin asta era impresia mea... mergem para-para, unu' face ceva, altu' altceva, incepem sa strangem niste bani si incepem sa punem de-o parte cate ceva, evident in ideea ca nu ne atingem de ce e pus de-o parte decat in situatii speciale si, evident, atunci anuntam inainte... la un moment dat trebuie sa platesc ceva si zic lasa, oricum trebuie sa incasez niste bani zilele astea, ma imprumut de undeva pt cateva zile si, in cazul in care nu incasez in acest timp, iau din banii ceilalti despre care vorbeam mai devreme... evident ca anunt intentia si ramane asa... trec zilele, banii ceilalti intarzie si il anunt pe om ca urmeaza ca, asa cum am stabilit amandoi, sa iau din "pusculita" ca sa-mi platesc datoria... si constat cu surprindere ca pusculita e goala... de ce? foarte simplu... pt ca omu' nostru a golit-o... fara sa spuna nimic... pur si simplu... i-au trebuit... si cand ii reprosez ca a luat banii nostri, deci nu numai partea lui, basca in conditiile in care stia ca urmeaza sa platesc o datorie, imi spune "lasa frate, zi-i si tu lu' ala ca n-ai de unde sa-i dai"... vorbim de un om pe care il consideram aproape,vorbim de un om care nu era intr-o situatie f buna financiar vorbind atunci cand am inceput parteneriatul asta... cat a fost nevoie sa nu mai fie om?... putin... cateva mii...
acum cateva zile plec intr-o deplasare prin tara... traseul era craiova-baia mare-rinca-craiova... plec cu o masina care poate fi acuzata de orice numai de lipsa de fiabilitate si de rezistenta la conditii grele nu... a rezistat pana la baia mare si apoi cu grija inapoi pana la sibiu, unde am fost nevoit sa o schimb din motiv de 2 roti patrate si un parbriz spart de 3 ori in 700 km... asta pt ca am mers incet si cu grija... cum asa? foarte simplu... pe drumurile din tara asta chiar nu se mai poate merge... sfat prietenesc: nu treceti de cluj in nicio directie... dupa cluj nu mai e nimic frate... e ca dupa razboi...
aud zilele trecute o declaratie a ministrului transporturilor, respectiv mizeria aia de berceanu, care ne spunea noua, ca el are un S 500 si i se rupe sufletu' de masina aia sa mearga cu ea pe drumurile din tara asta... frate, deci omu' mai avea putin si ne certa... parere personala: eu zic sa punem mana de la mana si sa-i reparam masina... sincer, nu glumesc... si stiti de ce ar trebui sa facem asta? simplu dinnou... pentru ca nu suntem in stare sa punem mana de la mana si sa-i dam vre-o 27 de bate de baseball pe spinare...
in rest, chestii banale in jurul meu zilele astea... aceiasi smekeri care prin peco pun in S-uri si in serii 7 care 12 litri de benzina, aceiasi oameni obositi de cat de mult muncesc, aceleasi discutii de cacat pe la tv, unde toata lumea vorbeste si atat, aceiasi analistii curului care stiu ei frate cum e treaba si ce treb'e facut, timp in care inca nu leaga o fraza mai lunga de 15 cuvinte, acelasi basescu care serbeaza ieri unirea de la 24 ianuarie 1959, acelasi elan scwartzenberg care isi intoarce buzunarele pe dos in direct la tv ca sa ne arate ca nu are nici un ban la el, aceeasi catei care nu se mai opresc din murit odata, aceiasi vecini care ma blocheaza in parcare, acelasi frig de cacat afara si aceeasi mizerie de tara in care avem impresia ca ne incapatanam sa ramanem... ei bine, nu ne incapatanam... pur si simplu nu suntem in stare de altceva... de ce? simplu... pt ca asa suntem noi... noi toti... la fel de de cacat cum e si tara noastra minunata...

2 comentarii:

  1. Adriana Ciuciulete27 ianuarie 2010 la 12:04

    Un om ramane OM independent de impresiile noastre de moment.
    Cuvinte grele...
    Avertismentele au fost in zadar...?
    Cine are curajul sa arunce primul piatra...?!

    RăspundețiȘtergere
  2. la capitolul asta EU arunc primul piatra ORICAND! e poate singurul lucru de care sunt mandru...
    Altfel da, cuvinte grele, dar nu necalculate... si toate plecate dintr-o durere mare...

    RăspundețiȘtergere