i know that this is not goodbye...

i know that this is not goodbye...

luni, 4 octombrie 2010

leave your lights on...

am auzit azi la o cafea despre o poveste din india, unde un tren a ucis 7 elefanti... pana aici, nimic spectaculos, poate doar trist... din cei 7 elefanti, 2 erau pui... iarasi nimic spectaculos, poate doar si mai trist... dar faptul ca cei 5 adulti erau acolo, pe sinele de tren, pt ca cei 2 pui ramasesera intepeniti intre ele, asta schimba putin datele problemei... 5 elefanti adulti nu s-au speriat de semnalele sonore ale locomotivei, pt ca aveau de scos 2 pui de acolo... ma gandeam in masina spre casa la un lucru: oare atunci, in ultima secunda, tot incercau sa elibereze puii, sau au ramas ca sa atenueze lovitura? de ce ma intrebam asta? pt ca, in stirea de pe NBC, spuneau ca adultii au murit pe loc, iar puii, care au fost gasiti sub adultii morti, au murit a doua zi la spital... tot ce stim sigur este ca trenul nu a oprit in timp util...
era un filmulet celebru pe net, cu un catel pe o autostrada in mexic, lovit de o masina dar inca in viata... si un alt catel care alerga ferinu-se de masini catre primul, pt ca ajungand la el sa il traga cu labutele in afara drumului, uitandu-se peste umar si incercand sa se fereasca de masinile care veneau... in filmul ala este o secventa, aproape de neobservat, in care, atunci cand una din masini trece foarte aproape de cei 2 catei, "salvatorul" se ghemuieste pt o secunda deasupra celuilalt... si atunci m-am intrebat acelasi lucru: a fost doar o reactie provocata de teama, sau o incercare disperata de a-l proteja pe celalalt? nu stim... tot ce stim sigur este ca nicio masina nu a oprit...
am mai vazut un film cu 2 pisici, una din ele moarta, iar cealalta incercand sa mai faca ceva pt ea... si in acest film este o secventa in care pisica vie o calca cu labutele pe cealalta... aceeasi intrebare: gest animalic irelevant sau masaj cardiac? nu stim... tot ce stim este ca oamenii, dupa ce au filmat calmi 10 minute treaba asta, au luat pisica moarta din strada s-o arunce, dar nu si pe cea vie s-o duca acasa...
si povestile de genul asta pot continua... aceeasi idee in toate, aceleasi intrebari, aceeasi lipsa de raspunsuri, aceleasi confirmari vis-a-vis de cat de "subtiri" suntem noi...
am la servici un batranel... om simplu, modest si foarte trist... si nea gabi intr-o zi mi-a zis asa: domnu' radu, fereasca dumnezeu de ziua cand animalele s-or razbuna pe oameni... i-am dat dreptate principial vorbind, dar nu m-am gandit atunci ca, la cateva luni dupa aceasta discutie, aveam sa vad pe discovery urmatoarea poveste: intr-o noapte, un sat african a fost ras de pe fata pamantului de cateva zeci de elefanti... si ras inseamna ca nicio casa n-a ramas in picioare si niciun om n-a ramas in viata... nimeni n-a inteles ce s-a intamplat cu acei elefanti, mai ales ca ei populau acea zona dintotdeauna si niciodata nu avusese loc nici macar un accident provocat de vreunul din ei, accident din care sa aiba vre-un om de suferit... si au venit cercetatori, si biologi, si tot felul de specialisti in elefanti ca sa zic asa... si au cercetat intens fenomenul, fara nicio concluzie concreta... singurul lucru concret care s-a descoperit a fost ca, multi ani in urma, oamenii din acel sat, strabunicii celor ucisi acum, in urma unei decizii colective, au ucis intr-o noapte toti elefantii din acea zona... amintindu-mi azi de povestea asta, i-am gasit si o hiba: cum ar fi putut sti elefantii de azi ce s-a intamplat atunci, daca toti elefantii de atunci ar fi fost ucisi? am revazut documentarul si m-am razgandit... scapase (scapase, nu fusese gratiat) un singur pui... deci poate ca nea gabi avea dreptate si ar trebui sa dormim cu lumina aprinsa...
nu stiu daca ce am scris eu aici constituie un post interesant, nici nu mi-am propus asta... nu stiu nici daca melodia de mai jos are vre-o legatura cu asta, sau mai bine zis stiu ca nu are, pentru ca nici nu mi-am propus sa aiba... de fapt eu vroiam sa scriu aici despre astenia de toamna, sau despre stari de rahat, si in timp ce vroiam sa fac asta ascultam melodia asta si, ascultand-o, am facut un gest care mi-a adus aminte de nea gabi... am stins lumina.






5 comentarii:

  1. Sper ca inca mai poti sa crezi ca exista oameni care au in ei instinctul "animalic" de care povestesti si stiu ca esti unul dintre ei...eu nu pot decat sa sper ca printre prietenii mei mai sunt cativa asa si o sa mai intalnesc si altii ca tine...

    RăspundețiȘtergere
  2. nu mai cred nici macar despre mine lucrul asta, si imi e clar ca, si daca unii dintre noi reusim sa ne apropiem de nivelul ala, mai avem mult si probail ca ele n-o sa fim niciodata. si am si argumente pt asta: stiu o poveste despre un caine care a murit pe mormantul stapanului sau, la cateva saptamani dupa ce acesta fusese ingropat... eu intr-un tarziu am plecat, si nu, asta nu este ratiune, asta este doar ce ne place noua sa credem... si exemple mai sunt... altfel, mi-as dori ca, in viata asta, sa-mi castig macar dreptul de a fi intr-o alta viata elefant... si, daca ma uit in oglinda, chiar cred ca am sanse... :D

    RăspundețiȘtergere
  3. :D nu ar trebui sa iti fie prea greu!
    Schimbam expresia de la "memorie de elefant" la "inima de elefant"? :P

    RăspundețiȘtergere
  4. nu... poate suflet de elefant, sau orice altceva de elefant =)) inima ramane de leu... :D

    RăspundețiȘtergere