i know that this is not goodbye...

i know that this is not goodbye...

joi, 17 februarie 2011

forse tu vincerai...

sunt oameni care sunt facuti sa castige si sunt oameni care nu sunt facuti sa castige...chiar daca nu sunt neaparat facuti sa piarda... dintotdeauna am crezut, si cred si azi lucrul asta, ca particularitati gen modestia dusa la extrem, spre umilinta, sau lipsa de incredere in sine, sunt caracteristici pe care winner-ii nu le au, si nici nu e normal sa le aiba... si, atunci cand constatatam ca avem temperamente de winner-i, constatare in general confirmata de un feedback extrem de pozitiv din punct de vedere al rezultatelor pe care le obtinem in viata asta, din toate punctele de vedere, ne simtim mandri, si cu siguranta ca e vorba de o mandrie justificata... n-am negat niciodata faptul ca un loser ar putea sa aiba anume veleitati... sustin doar faptul ca ele nu-i sunt suficente sa se transforme intr-un winner... n-am sustinut deasemenea nici faptul ca un winner se poate identifica neaparat dupa statutul financiar... am cunoscut multi winneri fara prea multi bani... dar este clar ca winner-ii isi pastreaza in general un nivel, pe toate planurile, care, chiar daca nu este neaparat foarte ridicat, cel putin ii scuteste de probleme... si acum, intrebare de 1000 de puncte pt noi, winner-ii :D... cine are curajul sa traga primul o linie groasa sub lista vietii lui ? sa vedem astfel ce-am castigat si ce-am pierdut pana acum (si repet, nu ma refer sub nicio forma la aspectul material al problemei)... sper ca, cel putin cei mai realisti dintre noi, pot sesiza fara mare efort ca pierderea, per total, este mult mai mare decat castigul... de ce? ca win = castig. :D
acum ceva timp am vazut o filmare, pe care am s-o pun mai jos. e vorba de un domn, Paul Potts se numeste... Paul este genul de loser, chiar de la prima vedere... foarte emotiv, lipsit total de incredere in sine, extrem de modest, aproape umil, usor retard... are spre 40 de ani si este vanzator de telefoane... este imbracat prost, chiar usor neingrijit, priveste mereu in jos in timp ce vorbeste, si singurul act de curaj din viata lui (asa cum el insusi povesteste in niste interviuri), este ca a venit la un concurs... i-a placut mereu sa cante si, sub presiunea prietenilor, si-a luat inima in dinti si a venit la concurs... nu ca sa castige, nu asta vrea... ci doar pt ca altfel nu mai scapa de gura prietenilor... a, si mai are un motiv, aproape ascuns, pt care a facut asta: atunci cand canta simte ceva... parca putina incredere in el... si-i place sentimentul, desi se teme de el...
am vazut interviurile cu el, am revazut de 100 de ori filmarea cu prima participare la acest concurs... priviti-o si voi...priviti-l pe Paul, cel care vorbeste, priviti-l pe Paul cel care canta... si mai vorbim despre winner-i si loser-i...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu