Craciun cu artificii...

n-o sa vorbesc despre aspectul religios al termenului... o sa aberez doar despre aspectul personal...
nu sunt tocmai genul religios, nu asimilez Craciunul cu conotatia sa biblica, nu ma impresioneaza aspectul asta al Craciunului... just makes me sad... si treaba asta ma scoate din minti in fiecare an, cam de 18 ani incoace... cate-odata imi aduc aminte in timp util, cu cateva zile inainte, si incerc sa ma pregatesc... ma gandesc ca o sa primesc cadouri, ca o sa am multi prieteni in preajma, ca o sa am ocazia sa fac cadouri, ca o sa fie o gramada de luminite, zapada, braduti impodobiti, artificii... degeaba... Craciunul ramane ziua in care ma simt cel mai singur, cel mai departe, cel mai plecat si cel mai trist om de pe pamant... si nu e vorba de ziua de Craciun cat de ajunul Craciunului... azi imi aduc aminte de toate lucrurile de care n-as vrea sa imi mai aduc aminte niciodata, azi imi revin in memorie toate amintirile triste din viata mea, azi imi colinda prin fata ochilor toate fiintele dragi care nu mai sunt langa mine, azi toate gesturile, situatiile, peisajele, zgomotele imi aduc aminte de ceva si niciodata de ceva vesel... azi as vrea sa vad a mia oara I am Legend... cate-odata chiar cred ca n-am sa-l mai pot vedea pana la sfarsit... eu am regasit in filmul ala lucruri la care n-am crezut niciodata ca s-a mai gandit cineva... azi artificiile imi aduc aminte de o femeie in varsta, trecuta prin lucruri prin care multa lume nici nu si-ar putea imagina ca un om poate trece, o femeie plina de toata intelepciunea unei vieti chinuite, o femeie pe care nimic pe pamantul asta nu o mai speria, cu o singura exceptie...artificiile... tot azi imi aduc aminte de o fata tanara, poate una din cele mai dezinvolte persoane pe care le-am cunoscut, o fata care pana la 24 de ani traise mai mult decat altii intr-o viata intreaga, o fata care, atunci cand o vedeai, iti crea o singura parere: ca nu se teme de nimic... exista totusi o exceptie, pe care doar eu am stiut-o... artificiile... tot azi imi aduc aminte de o catelusa... o catelusa gasita sub zapada acum multi ani, o catelusa careia ii fusesera aruncati puii si care fusese gonita din casa "stapanului" ei, o catelusa care, in ziua aia sub zapada, nu mai vroia sa traiasca, si care tot in ziua aia a mai avut o sansa... o catelusa care a acceptat cu maxima timiditate, aproape cu umilinta, acea sansa... o catelusa care, incepand din acea zi, a trait asa cum ar fi meritat dintotdeauna, si-a recastigat increderea in oameni si in sine, si a scapat de toate temerile pe care le adunase in acea zi sub zapada...cu o singura exceptie...artificiile... astazi si doamna batrana, si fata de 24 de ani, si catelusa despre care va povesteam, sunt toate in acelasi loc... un loc unde, sper cel putin, nu mai sunt artificii...
pe langa povestile astea de mai sus se adauga multe, multe altele, si de toate imi aduc aminte azi... m-au intrebat zilele trecute cateva persoane apropiate ce mi-as dori de Craciun...si am raspuns cat am putut de dragut la toate intrebarile... o sa incerc acum sa raspund cinstit... nu pot sa fiu atat de pretentios incat sa cer ca timpul sa se-ntoarca...n-as stii de unde sa reincep... nu pot nici sa-mi permit sa cer ca ajunul de Craciun sa dureze doar o secunda...sunt atatia oameni care se bucura de el...
eu mi-as dori insa ca in seara de ajun niciunuia din voi sa nu va fie teama de artificii...
si, cum am invatat ca nimic nu e gratis, ca tot ce iti doresti trebuie sa platesti mai devreme sau mai tarziu, uite, platesc eu asta... si va promit ca, in fiecare seara de ajun de acum incolo, n-o sa mai dau televizorul mai tare, si nici n-o sa mai pornesc muzica tare in masina, si nici n-o sa-mi mai acopar urechile cu mainile atunci cand niciun televizor si nicio muzica nu mai ajuta la nimic... o sa ascult in cea mai mare liniste, cu urechile larg deschise...promit... si in schimb il rog pe Mos Craciun sa faca in asa fel incat niciunuia din voi, niciodata, sa nu va mai fie teama de artificii...

www.youtube.com/watch?v=JU7tDawkr2Q